Iubire!

Nisip

Fara sens. Absurd

la rascruce

patetic.

miercuri, 26 octombrie 2016

Iubire!

 E ciudat de greu ca înainte de toate să privești în urma si sa îți realizezi cât contează și cât vrei sa conteze persoana de langa tine.
Ea, îmi e nod în gât și fluturi in stomac. Îmi e vis pe lumina zilei si zâmbet în plină zi noroasă. Ea îmi e surâs plin de jucăuș si alintare obraznica. Îmi e claritate și totodată ceata in același timp. Îmi e sexy, Îmi e dragoste. Îmi e răsfăț, cumințenie si un mod de obrăznicie alintata ce-ți reda stare de viață. Îmi e jumătate și neîndemânare în concordanță, iar acest lucru duce la ingrediente simple ce duc o relație spre un nivel bun de înțelegere. Îmi e frumuste, inteligenta si simplitate. Îmi e "te iubesc" ce îl primesc dimineața prin mic sărut, iar mutrisoara ce îți simplifica stările în primele ore ale zilei e atât de curata încât mie greu să nu-mi pierd buzele peste obrajii tai. 

Mi-ai lăsat totul în urma si ai acoperit cu voința inconștiență tot negrul ce-mi acopereau stările. Mi-ai îngrijit ușor sufletul și în același timp mi-ai propulsat gândurile spre lucruri neconcepute de mine până atunci. Ai furat cuvinte si mi le-ai potrivit mie astfel încât fiecare rulaj de conversație sa duca la o procesare mai adâncă și mai eficientă a ceea ce căutam noi, la noi. Mi-ai schimbat planurile si nu ai făcut un lucru nou. Am ales să mă păstrez langa tine fara să-mi pese de urmări, consecinte si in nici un caz cu ganduri de regrete. Îmi esti veghe, si suflet comun. Îmi esti iubita si ființă ce-mi odihnești în gânduri. 
Iubire!

duminică, 10 aprilie 2016

Nisip

Durerea pe care ti-o lasa lipsa unei femei pe care tu o consideri o parte din sufletul tau, poate fi eterna. Acel sentiment de neliniste si de calvar emotional il poti inlocui cu greu. Va fi si mai greu cand increderea in tine iti pierzi, iar sfletu-ti inchizi de frica sa nu mai irosesti grame de iubire pe nu stiu ce femeie care ar putea sa-ti reinoiasca inima. Ea o sa fie victima ta colaterala, persoana care o sa te desconsidere si o sa creada despre tine ca esti un inchis, un om fara suflet.
Tu insa esti doar pierdut in amintirea pielii ei dupa o sticla de vin. Tu doar gandesti ca un sarut ar fi putut deconecta-o pe ea din firul acela stupid ce o leaga de un abis intunecat.
Tu cred ca pretindeai ca ea se simte atat de libera langa tine, incat ar fi fugit oricand, oriunde cu tine de toti oamenii astia zombie ce-si cauta iubire cu indarjire. Tu doar te-ai pierdut prin aurea ei, emanata de vocea amuzanta si chipul ei frumos.


O sa te mai pierzi in continuare, stai linistit, ca de fiecare data, dar oare cat timp va mai dura tranzitia asta, dintre tine, cel care ai inceput sa tii ca un nebun crezand-o ca poate fi acea persoana care te va salva de mine, cel care scrie randurile astea?
Nisipul din clepsidra devine din ce in ce mai rarefiat precum si intensitatea imaginii tale. Ai sa intorci clepsidra invers, sau ai sa lasi sufletul asta sa fie secat complet de amintirea zambetului tau?

sâmbătă, 9 aprilie 2016

Fara sens. Absurd

Ai fost ploaie de vara. Chipul tau pe sub pleoapa inchisa. 
Vocea ta si sunetul apei. Lilieci. 
Acum scriu chestii fara rost, doar fiindca mi-am dat nenorocita aia de barba jos, cea prin care tu iti plimbai mana si era a dracului de bine. 
Nu pot sa adorm si cred ca asta o sa fie cea mai proasta postare pe care o sa o public. Nu e nici o problema. 


Stii prima iubire nu se uita niciodata. Te inteleg te aprob. Dar si prima iubire o sa-ti futa gandurile si visele si tot ce ai mai bun in tine. Nu deveni cum sunt eu. Nu deveni un zombie care alearga fara sa gandeasca spre trecut. Un zombie care revine la viata doar cand prinde cate o mangaiere prin par de la o fata draguta, sau se cufunda in visele si cuvintele ei. 
Unde e nenorocitul ala de vin cand ai nevoie de el. Imi arde inima dupa aroma dulce a unui vin rosu.
Nu ma lasi sa adorm, iar vinul era elixirul meu spre necunoastere, spre nepasare. 
Ma simt o cauza pierduta si usor am impresia ca ma pierd pe sub toate bratele fetelor ce incearca sa ma stranga la piept.  

Nu te-am lasat sa vezi sperietura ce-mi cuprinde inima si sufletul legat de spini. Nu am vrut sa par eu legat de trecut. 

Iti multumesc, pentru ca m-ai facut sa redevin eu si ca mi-ai reamintit cat de puternic as putea sa iubesc. 
La revedere, insa sa stii ca ai lasat cel putin doua capitole nescrise in sufletul meu. Din pacate tu ai inceput cu sfasitul, lasandu-ma sa sper ca o sa revii si sa-ti continui de scris paginile lasate goale. 

miercuri, 6 aprilie 2016

la rascruce

Draga mea, nu as vrea sa ma consideri doar o unealta, una prin care tu sa-ti reincarci moralul. Vreau sa stii ca si eu am sentimente si inca puternice. Am si eu vise si planuri de care nu ma feresc sa le asimilez cu ale tale. Nu imi e frica sa te primesc in viata mea, ci imi e frica sa nu intri, sa furi tot si sa pleci. Am fost de atatea ori gol, incat am impresia ca nu voi mai avea forta de a-mi reincarca inima din nou cu iubire si compasiune. Am ego-ul slabit, asa ca iubtito asta ar cam fi momentul sa-mi intri sub piele si sa fim unul. 


Daca nu ai curajul sa-ti lasi trecutul ai posibilitatea sa pierzi sansa de a cunoaste un om bun, de a cunoaste simplitatea si zambetul ce trebuie sa il ai zi de zi pe fata. Sunt constient ca vor exista si zile grele, insa tu fiind regina sufletului meu vei avea intaietate in tot ce cugeta gandurile mele. 
Vei avea prioritate in fata planurilor mele si la tot ce am strans in suflet pana acum. Vei primit tot fara regrete si comparatii cu trecutul. 
Acum ori niciodata, imi tot repet in gand ca o sa-ti fur sarut si tot asa imi propun sa-ti fur inima si sa o asez langa a mea. Esti constienta ca sunt in pasul in care voi renunta la tot ca sa fii fata cu ochii cenusii din visurile mele, nu? 

duminică, 3 aprilie 2016

patetic.

Te rog sa ma ierti pentru ca nu ma pot abtine sa nu-ti vorbesc. Iarta-ma pentru ca nu-ti pot accepta gandurile si sa te las sa fi linistita. Stii doar ca nu-ti pot rezista privirii tale angelice, iar rautatea ta ma scote de minti, ma innebuneste. Iarta-ma pentru ca stiu, insa nu ma pot abtine sa nu-ti tastez, nu ma pot abtine sa nu-ti aud rasul, sau cel putin sa nu te stiu ca faci asta.
Imi esti atat de draga, incat nu am rezistat sa nu-ti vanez profilul de facebook si in cele din urma sa cedez inimii a te invita la o plimbare. Sunt constient de el, iar eu nu sunt genul ala de barbat care sa se bage in viata altcuiva, insa tu ma schimbi. E o situatie stupida si mi-as fi dorit sa ies usor din chestia asta, insa exista o legatura psihica mult prea mare care nu ma lasa sa respir normal si nici sa gandesc. Nu as vrea sa fur dragostea nimanui, insa egoul meu care statea linistit in banca lui sa ridicat fulger  si urla incontinuu la mine ca tu ai putea fi a mea. Ai putea fi?


Sunt atat de patetic si nu ma regasesc deloc in mine, cel ce nu se sinchisea printre glume mici si priviri ciudate. Ma simt atat de prost cand ma gandesc ca mai e unul ce-si varsa iubirea in bratele tale, iar eu ma chinui cat mai mult sa treaca totul pe laga tine. Insa..

Ma simt de parca as avea impresia ca ochii tai imi priveste sufletul si ma dezbraca si ma face sa ma simt eu, liber. Ma simt de parca bateriile mele se incarca la fiecare zambet al tau si ma face atat de puternic incat orice imbratisare pe care mi-o dai as putea trasforma-o intr-o eternitate. Ai rezista o aternitate langa mine oare?

Instagram