Tot eu.

Ce mai faci Radule? Mai esti increzator ca poate ai s-o gasesti vreodata? Mai crezi asta, Radule?

Mai privesti in urma? .. Privesc, 

Te mai intrebi de ea cateodata, o mai visezi? .. Da!

Mai bei vin? .. I-am uitat gustul, Precum si gustul sarutului si al sanului, i-am uitat pana si formele buzelor, iar mirosul ei  acum mi se pare atat de diferit. 

M-ai stii ce e ala zambet? ... Nu, l-am inlocuit de cu munca, am devenit maturi suntem responsabili,

Radule, dar tu erai fericit! ... Nu, fericit eram prin fericirea ei. Ea era de vina pentru tot ce insemnam eu atunci.

Tu, matur? ... Nu Radule, nu sunt matur, sau cel putin ma chinui sa cred asta. M-am prierdut printre ganduri ce-mi oglindesc copilaria. Mi-as dori sa nu cred ca ma pierd in jobul pierzand contactul cu viata. Dar ce mai inseamna viata Radule?

Nu fi prost, stii foarte bine ce inseamna! Toti stiti ce inseamna viata, doar ca va pierdeti ca idiotii printre randuri. 

Radule, ce mai faci? ... Beau un pahar de vin, ma gandesc totusi cine imi pune intrebarile astea? 

Sunt ... tu! 

....

Radule, aduti aminte ce inseamna fericirea pentru tine. Te-ai schimbat, imi zic, si devii ceva ce inca nu stiu cum sa numesc. Revin-o inapoi la persoana ce stia sa priveasca si sa vorbeasca. Persoana ce stia sa aprecieze iubirea si nu stergea cu ea pe jos ca un mop muldar. Trezeste-te si ridica-te in picioare. Esti mai puternic decat crezi poti mai mult. 

Multumesc Radule, insa singur imi e greu. Singur nu pot duce viata asta la alt nivel. Singur esti incomplet, imatur psihic si slabit moral. Fara iubire e greu sa treci prin toata multimea asta de oameni, nu faci fata. 

Si atunci, Radule, cum facem? ... Nu stiu, dar cred ca in continuare am sa o astept. Poate candva ma va privi si vom sti amandoi ca suntem atat de incompleti incat sa complotam in a ne salva unul pe altul.