12 octombrie 2019
12 octombrie 2019
Buna iubirea mea.
Te iubesc!
De aici ar trebui sa plecam in perioada asta. In zilele astea mi-au trecut prin minte mii de ganduri. Ca vei fi bine, ca nu vei fi. M-am gandit la tine ca si parte din mine, ceea ce si esti, te-am vazut parte puternica, de neclintit si nefricoasa. Eu, debusolat, neatent si speriat.
Mi-am dat seama in perioada asta cat esti in spital ca cel mai mare dusman al meu atunci cand tu nu ai fi langa mine as fi tot eu. Gandul te a te pierde sau a nu stii ca esti bine ma termina psihic!
As fi zambet fara simtiri, iar sufletul meu total in deriva. Nu te speria, doarece imi esti far in marea asta nebuna ce valurile ne poarta prin tot felul de provocari ce mereu imi arata drumul spre mal. Imi esti suport, imi esti sarut, iubire si personalitatea mai puternica din mine. Imi esti tot, draga sotie.
Mi-am dat seama ca acest cuib pe care l-am construit impreuna nu inseamna nimic fara tine! Gol! La fel ca si golul din stomacul meu cand nu-mi esti aproape! Sufletele noastre sunt imprimate in acest loc, iar daca al tau nu e prezent, nici al meu nu se mai simte acasa.
Defapt, acasa e acolo unde esti tu si iti multumesc! Multumesc ca ma tii in viata, ca ma faci sa traiesc si ca m-ai ales sa fiu barbatul vietii tale.
p.s. sper sa te faci cat mai bine repede si te astept acasa!
Comentarii
Trimiteți un comentariu