Miros de fericire.
Ai terminat munca și te îndrepți spre casă. Te gândești cu teroare la cum a mai trecut o zi și simți cum timpul ți se scurge neverosimil, fără să poți face ceva, doar să-l mai încetinești. Aceeași alee, aceleași flori, același gard ruginit și banca galbenă. Scoți cheile de la apartament, pregătești tagul de la interfon și, îngândurat, te întrebi ce o să mai mănânci azi și ce vei face cu timpul rămas din acea zi. Verifici poșta, îndrepți covorul de la intrare, urci două trepte, citești contorul de gaz, după care introduci cheia în ușă. Observi că e încuiată doar o dată. Intri, iar o lumină caldă și mirosul de mâncare proaspăt gătită te acaparează. Te uiți în stânga și, în bucătărie, cu părul strâns și un zâmbet blând, îți spune: — Bună! În sufragerie, motanul așteaptă cuminte rândul la porția de iubire, iar din capătul apartamentului se aud pași și o fericire imensă se îndreaptă spre tine cu glasul său cristalin: — Tati! Tati! Te înseninezi la față, o apuci și o ridici la piept, îi săru...