Journal du' Liuborad

 A trecut ceva timp de cand nu ne-am mai vorbit sau vazut. Cred cu tarie ca progresez mult in incercarea mea de a nu-ti scrie, insa in seara asta m-am trezit deodata. Te-am visat. E prima data cand te visez de la despartire. Te-am visat trista, era 11 noaptea, mergeam pe strada si am dat intamplator de tine. Nu stiam cum sa reactionez, nu stiam ce sa iti spun, eram cacat pe mine si toata neincrederea si cumul de sentimente se napustise asupra mea. Nu stiam, pur si simplu, ce sa fac. Te-am intrebat cu jumtate de gura si murmurind, ce faci, iar tu, cu o ingrijorare aparte mi-ai raspuns ca esti bine. Ca ai trecut sa-ti faci niste acte apoi pleci din nou. Era seara si nu stiai unde sa te duci, la cine sa apelizi sa ramai peste noapte. M-am gandit ca, anumea, soarta ma trimis sa-ti ies in cale. Universul vrea inca sa te protejez, vrea ca eu sa fiu acolo atunci cand ai nevoie de ajutor, iar eu ca prostul, cu inima in gat si degetele tremurand de anxietatea provocata de prezenta ta, te-am inv

 Astazi sunt bine. Perioada de furtuna din sufletul meu e pe sfarsite. In continuare sunt pe o insula pustie, unde tot ce vad in jurul meu sunt doar ruine. Vad o casa daramata, un vis din sticla spart si multe ganduri inecate de vijelia ce a popist in viata mea. As putea sa spun ca am inceput o a doua viata. E ciudat si zambesc cand ma gandesc la asta. E mult de munca in mine, iar eu, recunosc, sunt un comod atunci cand vine vorba de construit din resaturi un suflet nou.E usor sa te arunci in bratele altcuiva, doar sa simti o mana calda pe un picior, sau o imbratisare atunci cand nu stii daca ai nevoie, sau nu, insa o primesti doar sa simti ca cineva te strange in brate. Prefer sa ma vindec incet si sigur, prefer sa mai raman "blocat" doar sa rumeg greselile facute si gandurile grele ce au napustit asupra mea. Sunt curios doar ce imi va rezerva ziua de maine, iar planurile pe termen scurt par a fi interesante pentru minte. Mi-am iesit mult din zona de confort, iar ceea ce urm

    4 Ianuarie  Astazi e ziua divortului.  Sunt cacat pe mine si nu stiu cum sa-mi stapanesc emotiile. Astazi o voi vedea din nou dupa ceva vreme si nu stiu cum sa reactionez. Oare atunci cand ii voi vedea ochii voi simti ceva? Ce intrebare pun, normal ca o sa-mi bubuie inima, iar sufletul o sa fuga sa il imbratiseze pe al ei.  Te-am iubit si din cauza asta te-am lasat sa pleci. Te-am iubit mai mult decat pe Dumnezeu si ti-am fost fidel mai mult decat ar putea fi oricare barbat pe care o sa-l intalnesti. Te-am iubit precum iubesc florile soarele si vocea ta imi era adierea ce imi soptea la ureche ca-ti sunt suflet pereche. Te-am iubit atat de mult ca nu am putut sa-mi ridic ochii din pamant si sa-ti vad privirea, buzele, sau ochii. Am preferat sa-mi pastrez amintirea cu ai tai ochi veseli si zambetul din diminetile cu adevarat fericite. Te-am iubit atat de mult incat o bucata din suflet iti apartine pe vecie, la fel cu am confirmat si cand ne-am casatorit. Te-am iubit incat ti-am darui

 27 decembrie Viata merge inainte, insa eu ma simt blocat in gandul tau. Nu stiu de el, cat isi mai aduce aminte de mine, doar ca eu il simt rau de tot. Mi-ai tatuat pe vise sa te iubesc doar pe tine si acum am ramas pustnic. Me simt dezonorat, singur si cu tot ce inseamna moralitate la pamant. Nu mai am idei, iar curajul nici nu mai stiu ce semnificatie are. Ma uit la toate femeile din jurul meu si ma simt un blocat. Am impresia ca te insel doar privindu-le. Oare ce am facut de merit soarta asta? Ce am facut sa merit frica de o port in inima in aceste momente? Mi sa sting farul, iar barca in care naufragiez nu mai are nici un reper catre mal. Nu mai stiu ce m-ar mai putea aduce pe uscat tinand cont ca in fiecare zi usor ma indepartez tot mai mult catre largul de ganduri necurate ce-mi poseda sufletul. Pe langa cosmarul asta, se mai strang si nori grei de ceata. Ceata ce-mi supune creierul si mai mult la stres.  Mi-am uitat zambetul, nici nu mai stiu sa-l folosesc, iar casa asta? Casa

 Hai sa ne imbracam amandoi in haine calduroase si sa facem o plimbare prin locurile mai putin cunoscute, locuri unde gasim liniste. Sa ne privim si sa ne auzim zambetele cum soptesc fericire. Sa te tin strans de mana si sa-ti conduc pasii spre un taram unde valurile ating calm nisipul fierbinte dupa o noapte de vara incinsa. Mi se pare ca suntem atat de tensionati si uitam din ce in ce mai des sentimentiul de relaxare. Uitam sa mai fim oameni, uitam sa ne mai iubim si mai ales uitam sa ne mai ascultam. E ora doua dimineata si somnul nu imi mai vine. E una din noptile in care mintea-mi explodeaza de ganduri. Incerc sa ma descarc cumva, insa nici o solutie nu mi se mai pare eficienta. Las acest text, ma apuc de altul, o multitudine de idei si vise imi acapareaza degetele ce scriu absurd aceste cuvinte. Am atatea ganduri si pierd controlul lor. E o furtuna in mintea mea si mie greu sa o stapanesc. Ma tot feresc de valurile pline de cuvinte ce dor si ma inec usor in visele spulberate. Pan

Buna!  Mi-a parut bine sa te cunosc si sa te iubesc. De accea iti multumesc!  "Multumesc as vrea sa-ti spun! Multumesc pentru ca m-ai ajutat sa devin barbatul de astazi! Multumesc pentru ca mi-ai dat aripi sa pot zbura din cuib. Multumesc pentru ca m-ai facut un barbat responsabil, care a invatat sa trateze femeia in mod egal intr-o familie. Multumesc pentru ca mi-ai aratat cum pot fi ca sot, cum sa fiu constiincios si sa am grija sa-mi tratez femeia astfel inca nu sa nu se simta o "casnica"! Din pacate astea toate nu au fost indeajuns pentru tine. Nu a fost indeajuns sa-mi pun sufletul pe tava si sa-mi dedic timp ca sa devin barbatul pe care tu ti-l imagineai sa il ai. Am impresia ca ai facut toate astea doar sa ma pregatesti pentru o altfa femeia care sa ma aprecieze cu adevarat! Ma simt pierdut, mi-am pierdut reperul, mi-am pierdut casa." Iubire cu forta nu se poate! Nu se poate, mai ales cand am incercat sa-ti aprind focul din suflet din nou si din nou. Am gasit