Journal du' Liuborad

Ingropat in vise imi zmulg creierii in a-mi creea cai de iesire din subconstientul meu. Umplut pana peste cap de speranta, incerc a ma proclama personajul principal al vietii mele. Ma las in urma si plin de ura ma izbesc de peretii goi ai inimii mele, zdrobind amintiri ce candva ma duceau cu gandul la tine. Parasit de iubire, imi voi dezlega sufletul si il voi lasa sa zburde catre Pacific. Am auzit ca acest ocean ii va reda libertatea, curatandu-l de nepricopsirea faptelor mele. Imi voi alunga fiecare gand care imi povesteste de tine, sperand ca la un moment dat sa pari pentru mine, doar o persoana ce candva a trecut prin viata mea. Imi voi lega mainile si le voi biciui pana vor uita mangaierile tandre de pe coapse, caldura trupului tau in diminetile de iarna, sau forma sanilor tai. Imi voi blestema picioarele pana vor constientiza ca nu toate drumurile duc spre usa casei tale, chiar cu pretul de a uita pasii grabiti spre cautarea sarutului tau. Am sa-mi invat ochii sa orbeasca. Nu, nu

Nu as cere mult. Doar o masina cat sa putem dormi comod si pe tine. Tu, acea fata ce mereu imi rasucesti creierii si imi storci inima, ca mai apoi tot tu sa o usuci, sa ai grija de ea sa o faci din nou sa bata. Apoi am pleca amandoi spre locul unde ne dorim cu desavarsire sa fim, sa visam, sa ne reculegem, sa ne iubim. Am opri in fiecare loc pentru a privi rasaritul, pentru a te privi cum renasti in fiecare dimineata redandu-mi acelasi sincer zambet de copil, iar sarutul tau suav sa imi mangaie buzele. M-as spala in fiecare dimineata in ochii tai, mari, iar parul tau imi va sopti traseul pe care il voi urma. Iar la apus sa te privesc cum, desi a trecut inca o zi din viata noastra, tu intineresti, fiind din ce in ce mai frumoasa. Nu m-ar interesa nimic pe lumea asta in afara de tine, de mirosul pielii arse de soare in iunie, sau gustul obrajilor tai sarati din cauza apei din mare si plini de nisip, de un rasarit in care sa te vad zambind, cu o mana deasupra gatului meu, iar eu sa te man

Ma gandesc deodata cate lucruri, cate ganduri, idei ascunde privirea ta. Da! Privirea ta angelica, care pe mine ma inebunit de la prima intalnire. Acel opt martie, care tatuat va ramane in amintirile mele. Habar nu aveam despre tine, nu stiam cum sa-ti zambesc, cum sa-ti vorbesc, sau sa te privesc. Tremuram de nerebdarea privirilor tale si eram al dracului de emotionat cand cu ochii aia mari ai tai ma priveai, redandu-mi zambetul pe buze. Stiam doar ca tu erai fata care in fiecare ora a zilei isi spuneai sa ascult o melodie. Iar eu, inmarmurit de gandurile care iti erau alocate, o intreaga ora in urechile mele canta acea melodie pe care mi-o recomandai si cu nerabdare o asteptam pe urmatoarea. Eram fericit ca te gandeai la mine. Pur si simplu.. Mi-e dor de tine, intr-o oarecara masura. Mi-e dor de si acum de parul tau cret, culoarea de care niciodata nu erai multumita, vocea ta dulce, ochii gingasi, tenul tau, tinerile de mana, parfumul, sau conversatiile noastre. Mai invatat din nou s

Am fost derutat o vreme. Pustiit de mine insumi si lasat intr-un colt pentru a medita. Medita la intrebarea fara raspuns, intrebarea care mi-a fost pusa la un interviu, ce consta in obtinerea unui job. Nu conteaza ce, unde, care. Conteaza ca acea intrebare ma pus pe jar. Ma distrus psihic, ma determinat ca in sfarsit sa imi dau un pumn in cap si sa realizez ca porcii nu zboara, nu exista pastele cailor sau tot ce zboara se mananca, cum ar veni. Suna ceva de genul: " Ce ai vrea sa faci in acest moment, sau ce ar trebui sa faci ca sa ti se schimbe radical viata". Mi-a trantit un intreg bloc de o suta zece etaje in cap. Deodata, mi-am pierdut controlul asupra mea, mintea a inceput sa fie cuprinsa de o ceata densa, iar o mare nelamurire sa abatut asupra mea. Eram intr-o situatie pe care nu am mai fost pus. M-am blocat, m-am pierdut si am si sfarsit tragic, in sinea mea. Eram ridicol daca raspundeam ca un castig la loto ar schimba-o radical, sau sa ma mut singur, sa incerc sa fiu

Nu pot adormi. Gandul imi zboara la toate tampeniile posibile. Esti copil, vrei sa devii mare. ajung sa traiesti vre-o doua decenii din viata asta si te gandesti ca ti-ai dori pe cineva sa-ti fie aproape,dar te trezesti singur. Asa ca imi schimb repede in minte acest gand, ridic privirea in tavan si meditez, iar deodata in cuibul gol din capul meu se repede o fraza de genul: "nici nu stii cat imi doresc, doamne, o ureche care sa-mi descante bataile inimii, mirosul de parfum de alaltaieri si un umar gol pe care sa incerc din rasputeri sa il gadil. Nici nu stii". Privesc din nou spre infinitul tavan si as vrea sa imi inchipui dar fara sansa. Inima e prea umbrita de ranile trecutului iar amintirile ma zgaraie mereu cand prin vise vreau sa le mangai. Mi-as dori sa fiu acum langa un lac, sau ceva de genul sa ascult apa, razele lunii sa imi zgaraie retina iar vantul sa imi spele creierul. Mam saturat sa fug de unul singur, sa incerc sa zbor fara aripi, sa gandesc fara minte, sa ma

 In sinea mea, langa o cana mare, plina de cafea,  daca candva ma vei mai lasa sa ... Ma mai gandesc la tine. Sa te privesc, sa-ti vad ochii amortiti de placere dupa o noapte petrecuta impreuna si obrajii, rosii, crapati de sarutarile mele. Si parul, care fara suparare, ii mai pastrez si acum parfumul, si-l adulmec din cand in cand ca sa-mi amintesc de tine. Sa-ti suflu in palma, ca mai apoi sa te sarut usor si sa te gadili. Sau sa te sarut dupa ureche, iar tu sa ma strangi puternic de par, ca mai apoi sa-ti incolatacesti piciorul drept pe langa al meu. Sa te prind de mana, sa te trag spre mine, sa te strang, cum te strangeam odata, iar tu te suparai, spunand cu un ton de copil artagos ca te doare. Sa te cuprind in brate cand dormi, sa-ti tin de cald si sa ma lupt cu personajele rele din visurile tale. Sa te astept cu cafeaua la pat doar pentru un simplu sarut. Sa ma ascund sub umarul tau cand ne uitam la filme de groaza, ca ma apoi sa ne pierdem sub plapuma moale, in propriul nostru f