Journal du' Liuborad

 "Tocmai am deschis o sticla de vin in cinstea zilei asteia." Aseară, obosit am ajuns acasa cu gândul ca ma trezesc în dimineața asta pentru o noua drumetie. Amorțit putin de ora târzie la care am ajuns, am adormit fără sa ma mai gândesc la nimic. Am apucat din nou sa te visez printre reprizele de somn. Te-am zărit din nou, erai pe banca din fata scării apartamentului nostru și ma așteptai. Aveai privirea aceea a ta, privirea pe care eu ti-o simțeam arunci când ceva nu era în regula. Mi-ai spus "bună!" și cu buzele murmure ai zis "iarta-ma!". Eu, ca un nenorocit ce sunt am rămas încă blocat de farmecul privirii tale și ma gândeam dacă buzele-ti mai iau același gust. Am stat un moment sa ma reculeg din gândurile ce-mi expodase în cap și ti-am spus simplu ca eu te-am iertat de mult. Nu as fi putut trai dacă nu o făceam, nu as fi putut sa devin eu cel de astăzi, daca ramaneam blocat în gândurile supărării ce ti-as fi purtat. Eu te-am iertat de mult, insa ceil

 Eu nu sunt o persoana caruia ii place somnul, insa in ultima perioada am inceput sa-l iubesc. Ma intalnescu cu tine acolo, vorbim, radem si cateodata mai facem si dragoste. Am inceput sa zambesc atunci cand ma pun la somn, simt ca ma teleportez intr-un alt univers, intr-o alta realitate unde nu am fost niciodata despartiti. Parul tau rosu, e soarele din visurile mele, el ma trezeste, iar buzele coapsa si ochii tai imi da impresia ca ii stiu, insa in acelasi timp ma invata sa te descopar din nou. In realitatea adevarata, inca ma simt putin pierdut, insa fiecare seara imi da speranta. Imi da speranta ca ea, cea cu care ma intalnesc in vise va venit la mine, ma va privi si va sti ca eu voi fi barbatul ce va dori sa o faca cea mai fericita. Ia-ma de mana si doar priveste-ma, voi fi eu, cu mai putin par, cu ceva burtica si un ocean de iubire ce-l port si-l alimentez in fiecare zi cu sperante si vise.  Am inceput sa zambesc mai mult, sa fiu mai intelegator cu mine, sa fiu mai pozitiv. Stiam

 Stau si ma uit pe tavan ca un fraier. Azi se implinesc 6 ani de cand am cumparat apartamentul. A fost o realizare comuna, acum fara nici o insemnatate. Nu mai simt nimic, nu mai vreau nimic.   Sunt la marginea unei prapastii. Mai am putin si cand in depresie. O simt cum imi bate la usa, iar eu ma chinui sa nu o las sa intre. Mi-am pierdut rationamentul, am schimbat din nou jub-ul si ma simt complet pierdut. Oare unde imi mai e locul acuma? Ce mai sunt eu, cine mai sunt eu? Mai exist? Traiesc intr-un miraj creat de propria-mi minte? Mai exist pe pamantul asta? Oare mai exist eu ca si suflet, ca si energie, sau sunt doar o bucata de carne ce face niste lucruri mecanic si consuma oxigen? Sunt total evaporat de trecutul ce l-am trait, insa oare viitorul ... ? Ce viitor cand tu te chinui sa traiesti de pe o zi pe alta? Te minti ca esti bine si iti afisezi un zambet de cacat ce nici tu nu il mai crezi! Oare ce rol mai am eu? Mai am vre-un rol?  Oare imi voi mai gasi vredata linistea, sau ma

Ratacesti printr-o parcare la 12 noaptea. Esti singur si asculti melodii ce-ti amintesc de o viata anterioara in care iubeai. Acum fara vre-un sens te gandesti doar cum ar arata masina dupa ce te izbesti cu 180 km/h in primul stalp pe care il vezi in fata ochilor. Cacat, ma cuprinde sentimentul de "missing someone i used to love". Ploua in draci, parca nici vremea nu mai tine cu mine, plange cerul. Sunt super singur si ma ametesc cu diferite conversatii ce le port in modul robot cu toti cei care ma inconjoara. Ce rost mai am eu acum? Ce rost mai pot eu cara pe umeri? Ce rost mai am, cand viata mea sa dus in jos si eu nu pot opri alunecarea asta de teren? Ce rost mai am cand ochii-mi sunt plini de oceane? Gandurile mi-s ingundate cu imaginea zilelor in care zambeam. Mai stiu sa zambesc? Ce e ala zambet? La ce-mi foloseste?  M-am imbatat cu sperantele unui vin rosu si mi-am rascolit amintiri incuiate in ultima usa din capatul creierului meu. M-am invatat sa cred ca totul pana a

Ce faci? Ce faci cu viata ta? Ai ramas si fara job, nu ti-a iesit nimic din tot ce ti-ai planuit pe termen scurt. Cat sa mai stai blocat? Cu ce o sa te intretii? Din ce o sa traiesti?  Stiu ca a fost greu fara ea si ca ti-a dat toata viata peste cap, dar tu? Tu ce ai de gand sa faci cu asta? De ce te-ai bazat atat de mult pe ea? De ce ai creat-o nucleul vietii tale? Stiu, stiu ce o sa spui, probabil ca trecutul ti-a demonstrat faptul ca alaturi de ea ati fost o echipa foarte puternica care nu a dus lipsa de nimic, insa asta nu mai conteaza acum! Conteaza doar sa te ridici din groapa in care zaci acum! Ridica-te!  Treci prin cel mai mare cosmar, prin cel mai negru scenariu al vietii tale! Fara job, fara iubire, fara vre-un sprijin moral de care ai nevoie cu atat de multa nebunie! Ai avut 3/4 luni groaznice, in care ti-ai resetat viata de la zero si modul in care a trebuit sa te comporti si sa traiesti! Inteleg, dar gaseste-ti drumul pe care sa pornesti, gaseste-ti modalitatea cea mai op

O alta seara in care gandurile nu ma lasa sa adorm. Credeam ca sunt mai bine, insa starea asta de agitatie vine in valuri. Nu stiu neaparat daca o pot numi tristete, insa melancolia mirosului ei persista in tot nenorocitul asta de apartament. Inca dorm pe jumatatea mea de pat si am tendinta mereu sa intind o mana, sa o verific daca a venit si ea langa mine, sa o simt, sa ii mangai coapsa ... Nu mai e de mult prin preajma.  Privesc dulapul inca pe jumatate gol, umerasele si ele lasate fara suflet asteapta sa fie imbracate din nou cu haine de dama. Se simt inutile. Privesc noptiera, ultimele doua sertare de jos, inca goale. Nu le pot umple cu nimic. Nu pot sa la patez cu rufele mele, nu pot inca sa-i acoprt spatiul gol lasat. E o nebunie in capul meu, un vartej care inca il simt puternic, inca ii simt forta care ma ia si ma poarta spre ganduri ce ma chinui sa le ordonez ca mai apoi sa le pot arhiva. Nu mai stiu ce vreau, nu mai stiu ce astept. Probabil astept un semn de la o persoana ce

"Mi-e frica ca intr-o zi sa ma trezesc si sa realizez ca persoana pe care am ales-o sa ma casatoresc nu mai e persoana pe care o iubesc!"  Mi-a spus cineva acum foarte multi ani aceasta fraza care mi-a ramas in gand pana in ziua de azi. Din pacate pentru mine, acest lucru mi sa intamplat. Am fost persoana care sa trezit peste noapte ca nu mai este iubita de catre partenerul de viata. M-am trezit ca, desi am fost cat de mult am putut eu un sot decent, mi sa pus eticheta de "nu mai sunt bun de iubit". Nimeni nu e perfect si nimeni nu poate iubit ca in prima zi toata viata lui. Fluturii din stomac traiesc putin mai mult decat cei reali, insa sufletul si inima infloresc in functie de comportamentul partenerului. Iubirea evolueaza, si se pliaza in functie de gandirea pe care ai dezvoltat-o in aceasta directie. Eu am invatat ca iubirea poate fi cel mai simplu mod de respect pentru persoana de langa tine. Iubirea poate fi fidelitate pe care o porti partenerului, privirea,

 A trecut ceva timp de cand nu ne-am mai vorbit sau vazut. Cred cu tarie ca progresez mult in incercarea mea de a nu-ti scrie, insa in seara asta m-am trezit deodata. Te-am visat. E prima data cand te visez de la despartire. Te-am visat trista, era 11 noaptea, mergeam pe strada si am dat intamplator de tine. Nu stiam cum sa reactionez, nu stiam ce sa iti spun, eram cacat pe mine si toata neincrederea si cumul de sentimente se napustise asupra mea. Nu stiam, pur si simplu, ce sa fac. Te-am intrebat cu jumtate de gura si murmurind, ce faci, iar tu, cu o ingrijorare aparte mi-ai raspuns ca esti bine. Ca ai trecut sa-ti faci niste acte apoi pleci din nou. Era seara si nu stiai unde sa te duci, la cine sa apelizi sa ramai peste noapte. M-am gandit ca, anumea, soarta ma trimis sa-ti ies in cale. Universul vrea inca sa te protejez, vrea ca eu sa fiu acolo atunci cand ai nevoie de ajutor, iar eu ca prostul, cu inima in gat si degetele tremurand de anxietatea provocata de prezenta ta, te-am inv

 Astazi sunt bine. Perioada de furtuna din sufletul meu e pe sfarsite. In continuare sunt pe o insula pustie, unde tot ce vad in jurul meu sunt doar ruine. Vad o casa daramata, un vis din sticla spart si multe ganduri inecate de vijelia ce a popist in viata mea. As putea sa spun ca am inceput o a doua viata. E ciudat si zambesc cand ma gandesc la asta. E mult de munca in mine, iar eu, recunosc, sunt un comod atunci cand vine vorba de construit din resaturi un suflet nou.E usor sa te arunci in bratele altcuiva, doar sa simti o mana calda pe un picior, sau o imbratisare atunci cand nu stii daca ai nevoie, sau nu, insa o primesti doar sa simti ca cineva te strange in brate. Prefer sa ma vindec incet si sigur, prefer sa mai raman "blocat" doar sa rumeg greselile facute si gandurile grele ce au napustit asupra mea. Sunt curios doar ce imi va rezerva ziua de maine, iar planurile pe termen scurt par a fi interesante pentru minte. Mi-am iesit mult din zona de confort, iar ceea ce urm

    4 Ianuarie  Astazi e ziua divortului.  Sunt cacat pe mine si nu stiu cum sa-mi stapanesc emotiile. Astazi o voi vedea din nou dupa ceva vreme si nu stiu cum sa reactionez. Oare atunci cand ii voi vedea ochii voi simti ceva? Ce intrebare pun, normal ca o sa-mi bubuie inima, iar sufletul o sa fuga sa il imbratiseze pe al ei.  Te-am iubit si din cauza asta te-am lasat sa pleci. Te-am iubit mai mult decat pe Dumnezeu si ti-am fost fidel mai mult decat ar putea fi oricare barbat pe care o sa-l intalnesti. Te-am iubit precum iubesc florile soarele si vocea ta imi era adierea ce imi soptea la ureche ca-ti sunt suflet pereche. Te-am iubit atat de mult ca nu am putut sa-mi ridic ochii din pamant si sa-ti vad privirea, buzele, sau ochii. Am preferat sa-mi pastrez amintirea cu ai tai ochi veseli si zambetul din diminetile cu adevarat fericite. Te-am iubit atat de mult incat o bucata din suflet iti apartine pe vecie, la fel cu am confirmat si cand ne-am casatorit. Te-am iubit incat ti-am darui

 27 decembrie Viata merge inainte, insa eu ma simt blocat in gandul tau. Nu stiu de el, cat isi mai aduce aminte de mine, doar ca eu il simt rau de tot. Mi-ai tatuat pe vise sa te iubesc doar pe tine si acum am ramas pustnic. Me simt dezonorat, singur si cu tot ce inseamna moralitate la pamant. Nu mai am idei, iar curajul nici nu mai stiu ce semnificatie are. Ma uit la toate femeile din jurul meu si ma simt un blocat. Am impresia ca te insel doar privindu-le. Oare ce am facut de merit soarta asta? Ce am facut sa merit frica de o port in inima in aceste momente? Mi sa sting farul, iar barca in care naufragiez nu mai are nici un reper catre mal. Nu mai stiu ce m-ar mai putea aduce pe uscat tinand cont ca in fiecare zi usor ma indepartez tot mai mult catre largul de ganduri necurate ce-mi poseda sufletul. Pe langa cosmarul asta, se mai strang si nori grei de ceata. Ceata ce-mi supune creierul si mai mult la stres.  Mi-am uitat zambetul, nici nu mai stiu sa-l folosesc, iar casa asta? Casa

 Hai sa ne imbracam amandoi in haine calduroase si sa facem o plimbare prin locurile mai putin cunoscute, locuri unde gasim liniste. Sa ne privim si sa ne auzim zambetele cum soptesc fericire. Sa te tin strans de mana si sa-ti conduc pasii spre un taram unde valurile ating calm nisipul fierbinte dupa o noapte de vara incinsa. Mi se pare ca suntem atat de tensionati si uitam din ce in ce mai des sentimentiul de relaxare. Uitam sa mai fim oameni, uitam sa ne mai iubim si mai ales uitam sa ne mai ascultam. E ora doua dimineata si somnul nu imi mai vine. E una din noptile in care mintea-mi explodeaza de ganduri. Incerc sa ma descarc cumva, insa nici o solutie nu mi se mai pare eficienta. Las acest text, ma apuc de altul, o multitudine de idei si vise imi acapareaza degetele ce scriu absurd aceste cuvinte. Am atatea ganduri si pierd controlul lor. E o furtuna in mintea mea si mie greu sa o stapanesc. Ma tot feresc de valurile pline de cuvinte ce dor si ma inec usor in visele spulberate. Pan

Buna!  Mi-a parut bine sa te cunosc si sa te iubesc. De accea iti multumesc!  "Multumesc as vrea sa-ti spun! Multumesc pentru ca m-ai ajutat sa devin barbatul de astazi! Multumesc pentru ca mi-ai dat aripi sa pot zbura din cuib. Multumesc pentru ca m-ai facut un barbat responsabil, care a invatat sa trateze femeia in mod egal intr-o familie. Multumesc pentru ca mi-ai aratat cum pot fi ca sot, cum sa fiu constiincios si sa am grija sa-mi tratez femeia astfel inca nu sa nu se simta o "casnica"! Din pacate astea toate nu au fost indeajuns pentru tine. Nu a fost indeajuns sa-mi pun sufletul pe tava si sa-mi dedic timp ca sa devin barbatul pe care tu ti-l imagineai sa il ai. Am impresia ca ai facut toate astea doar sa ma pregatesti pentru o altfa femeia care sa ma aprecieze cu adevarat! Ma simt pierdut, mi-am pierdut reperul, mi-am pierdut casa." Iubire cu forta nu se poate! Nu se poate, mai ales cand am incercat sa-ti aprind focul din suflet din nou si din nou. Am gasit

 18 martie 2023 Ce faci atunci cand sotia ta iti spune ca nu te mai iubeste? Ce faci cand stii ca o sa inceapa un razboi in care vei face tot ce poti ca sa o recuceresti, sa aprinzi flacara din nou? Si ce mai faci cand stii ca acest razboi pe care nici macar nu l-ai inceput, e deja pierdut?  Ma uit in ochii ei si vad contradictie, vad priviri ce-mi sunt atribuiti mie, insa din gura ies cuvinte ce nu le inteleg... Stiu ca e mai usor sa renunti, insa sa renunti la omul care te iubeste mai presus de orice pe lumea asta? La omul pe care l-ai acceptat asa cum e el, atunci cand la starea civila si ai spus "da"?  Pare un vis ciudat din care nu ma pot trezi. Si e ciudat, deoarece nici macar nu am adormit pentru a ma putea trezi. Ma gandesc doar cum poti a te deziubi de o persoana pe care ai vazut-o langa tine pana la infinit, care ti-a acceptat defectele, care te-a pus pe un piedestal de unde poti inflori in toata splendoarea ta.  E ora 03:07 iar eu incerc sa-mi vars naravul aici pen

12 octombrie 2019 Buna iubirea mea. Te iubesc! De aici ar trebui sa plecam in perioada asta. In zilele astea mi-au trecut prin minte mii de ganduri. Ca vei fi bine, ca nu vei fi. M-am gandit la tine ca si parte din mine, ceea ce si esti, te-am vazut parte puternica, de neclintit si nefricoasa. Eu, debusolat, neatent si speriat.  Mi-am dat seama in perioada asta cat esti in spital ca cel mai mare dusman al meu atunci cand tu nu ai fi langa mine as fi tot eu. Gandul te a te pierde sau a nu stii ca esti bine ma termina psihic!  As fi zambet fara simtiri, iar sufletul meu total in deriva. Nu te speria, doarece imi esti far in marea asta nebuna ce valurile ne poarta prin tot felul de provocari ce mereu imi arata drumul spre mal. Imi esti suport, imi esti sarut, iubire si personalitatea mai puternica din mine. Imi esti tot, draga sotie.  Mi-am dat seama ca acest cuib pe care l-am construit impreuna nu inseamna nimic fara tine! Gol! La fel ca si golul din stomacul meu cand nu-mi esti aproape!