O ușă!

 Tocmai ce am deschis o ușă. Ai putea sa poftești în camera dacă vrei, în camera sufletului meu. Aveai nasul si ochii rosii, ca și cum abia te oprisesi din plâns și recunosc ca sunt puțin îngrijorat! Poate nu ar trebui sa fiu, dar asa sunt eu. Am jurat cândva ca voi fi și la bine și la greu! Deși tu ai plecat, rădăcinile din mintea mea au rămas ferme și un cuvânt spus, mai ales plin de iubire, va rămâne tipărit pe peritii sufletului indiferent de câtă suferință va trage prin el. Te-am simțit trista, te-am simțit obosita.

Mai trec din când în când prin zona, doar, doar, sa-mi las sufletul sa-ți mai respire adierea gandurilor și energie sa-ti transmit ca să treci cu bine peste orice. Mai trec sa-mi las gândul să-l mângâie pe-al tau și sa-i mai alin dorul ce mi-l poartă încă. Asa îmi place sa ma mai mint cateodata. Îmi place sa cred ca-ti mai fur gând la în miez de noapte și inca îmi șoptești in gol probleme de zi cu zi, cu speranța că te voi auzi si-ti voi spune ca de fiecare data cât de puternica ești.

Tocmai ce am deschis o ușă. Am realizat ca am atins un nou nivel în dezvoltarea mea. Am realizat ca rănile bandajat cu mult timp în urma sunt aproape vindecate, iar eu stăteam cu suluri de tifon ce-mi acopereau visele crezând ca încă mai găsesc carne vie acolo. Și sunt mândru de asta. Sunt mândru fiindcă as putea sa transmit vise din nou. As putea sa îmbolnăvesc pe altcineva cu bunătate, cu zâmbet, cu speranța! Sunt mândru!
Iar pentru tine, artefact al sufletului meu, am deschis o ușă, iar dacă vei avea nevoie vreodată de mine, stii unde ma vei găsi!