Journal du' Liuborad

Ea : Cnd vii la mn? Raule! Eu ies ca mi se duce pc`ul. Ma suni? Te iubesc! Eu: Da' cum de nu esti pe mess? Ea : N u am mai intrat. M a suni cand vrei, ok ? Eu: Pai ma bag in pat si te sun.  Ea: Te iubesc! Eu: Si eu. Au trecut ani s i ore ce mi-ai alergat prin minte. Te-am purtat prin ganduri si mangaiat prin vise. Ti-am vorbit prin semne si mi-ai raspuns ca o sa-ti simt mereu prin ploaie, lacrimile pe care le-ai scapat din pricina mea. Mi-ai blestemat cosmarurile, aparand mereu si repetandu-mi ca ai sa pleci si ai sa ma lasi singur si singur voi ramane multa perioada de timp. Mereu imi arati zambetul tau, demonic, surazandu-ti ideea ca inca te astept, ca inca suspin dupa obrazul tau. Poate ai dreptate, defapt, nu conteaza, insa nu as sti ca sa-ti spun daca ti-as privi ochii caprui ce nu de putine ori i-am idolatrizat. Te-as minti sa-ti spun ca nu duc lipsa coapsei tale, mai ales in zilele de vara, cand adormeam sub adierea geamului deschis. Apoi dimineata ne trimite

Si intr-o zi am sa mor. Iar tu nu vrei mai auzi vreodata vocea mea tremuranda ce nu-si gasea cuvintele din cauza frumusetii tale. Am sa mor, iar eu am sa-ti iau amintirea in mormant si am sa dansez cu ea si am s-o iubesc mai mult decat as fi facut-o cand eram viu. Am sa mor, iar ochii mei nu-ti vor mai purta de grija si gandul meu nu-ti va mai blestema gandurile tale, ideile, actiunile pe care mi le doream sa le faci. Am sa mor si am sa-ti iau zambetul cu mine. Am sa fug cu el si o sa te las suspinad toata viata. Egoistule, ai sa mori! Lasule, mereu ti-o imaginei in acel tricou alb pe care-l porti in amintirea ei. Mereu iti doreai sa o asculti, sa o privesti, sa incerci sa o atingi sa ii spui ce simti. Esti atat de prost. Iar acum vrei sa-i iei fericirea cu tine? Acum cand nu vei mai fii, o vei face sa te jeleasca? Stergeti lacrima aia de copil prost si da-i drumul sa zburde. Tu esti doar un fraier care nu a stiu sa vorbeasca la timp, esti un fraier care nu a stiu sa sta

Ma trezesc mereu la subsolul sufletului meu. Mi-e rece, dar inca ma mai incalzeste culoarea parului tau. Timpul, insa imi cutreiera memoria alungandu-mi vocea ta din timpan si chipul tau bland de pe retina. Nu ti-am mai vorbit, mi-e frica. Mi-e frica si sa te mai simt prin gandurile mele. Ti-ai lasat acea ultima privirea la mine, iar eu trag de ea ca un nebun. Desi simtind ramasitele mirosului din parul tau care au ramas pe papilele mele gustative, dau in racire toate memoriile impregnate cu cerneala ochilor tai. Ce mi-e dor sa plecam de nebuni, sa ascultam muzica idioata ce ne lega si mai mereu sa-mi transmiti vorbele cu care in reincarcam bateriile cu vise. Tanjesc dupa chipul tau ce vedea orasul luminat de acolo de sus si obrazul ce-ti tremura de frig. Atat de inconstient treceam mereu pe langa sansa de a te saruta, sau de a te strange in brate, doar de teama de a nu te prierde, de a nu te alunga din viata mea. Fraier am fost ca nu ti-am luat palma si sa ti-o fi strans langa

Si te ineci din nou in ganduri. Ajungi la ea si o vezi cu inima grea. O simti trista si mai ca ochii mici rasufla ingnadurati la adierea privirii tale. O lasi in mijlocul lumii, dupa ce ai carat-o pana acolo. Pe urma fugi, fugi de linistea pe care o cauti, fugi de iubirea pe care o visai. Ti-e frica de toate astea si mai ales ti-e frica sa nu o dezamagesti. Pacat, poate ai dezamagit-o deja, insa tu constient incepi cu pasi din ce in ce mai marunti sa fugi. Si nu privesti inapoi, doar lasi farame din inima in urma. Asa ai facut mereu lasule, ai alergat ca un neghiob cand pe cer aparea soarele pe care ti-l doreai. Mereu ai lasat in spate caldura, alergand dupa furtuna, dupa complicatii, furt de ganduri, muscaturi din zambete. Ti-a placut sa stai baltit in oceane de idei tampite la ceea ce vroiai cu adevarat sa ai. Insa ai sperat, cred ca doar sperante te mai tine in viata, neghiobule. Iti place sa fii las, cautand mereu scuze. Deacum sa dus dracu cu scuzele, te stergi la fund cu el