Journal du' Liuborad

 "Tocmai am deschis o sticla de vin in cinstea zilei asteia." Aseară, obosit am ajuns acasa cu gândul ca ma trezesc în dimineața asta pentru o noua drumetie. Amorțit putin de ora târzie la care am ajuns, am adormit fără sa ma mai gândesc la nimic. Am apucat din nou sa te visez printre reprizele de somn. Te-am zărit din nou, erai pe banca din fata scării apartamentului nostru și ma așteptai. Aveai privirea aceea a ta, privirea pe care eu ti-o simțeam arunci când ceva nu era în regula. Mi-ai spus "bună!" și cu buzele murmure ai zis "iarta-ma!". Eu, ca un nenorocit ce sunt am rămas încă blocat de farmecul privirii tale și ma gândeam dacă buzele-ti mai iau același gust. Am stat un moment sa ma reculeg din gândurile ce-mi expodase în cap și ti-am spus simplu ca eu te-am iertat de mult. Nu as fi putut trai dacă nu o făceam, nu as fi putut sa devin eu cel de astăzi, daca ramaneam blocat în gândurile supărării ce ti-as fi purtat. Eu te-am iertat de mult, insa ceil

 Eu nu sunt o persoana caruia ii place somnul, insa in ultima perioada am inceput sa-l iubesc. Ma intalnescu cu tine acolo, vorbim, radem si cateodata mai facem si dragoste. Am inceput sa zambesc atunci cand ma pun la somn, simt ca ma teleportez intr-un alt univers, intr-o alta realitate unde nu am fost niciodata despartiti. Parul tau rosu, e soarele din visurile mele, el ma trezeste, iar buzele coapsa si ochii tai imi da impresia ca ii stiu, insa in acelasi timp ma invata sa te descopar din nou. In realitatea adevarata, inca ma simt putin pierdut, insa fiecare seara imi da speranta. Imi da speranta ca ea, cea cu care ma intalnesc in vise va venit la mine, ma va privi si va sti ca eu voi fi barbatul ce va dori sa o faca cea mai fericita. Ia-ma de mana si doar priveste-ma, voi fi eu, cu mai putin par, cu ceva burtica si un ocean de iubire ce-l port si-l alimentez in fiecare zi cu sperante si vise.  Am inceput sa zambesc mai mult, sa fiu mai intelegator cu mine, sa fiu mai pozitiv. Stiam

 Stau si ma uit pe tavan ca un fraier. Azi se implinesc 6 ani de cand am cumparat apartamentul. A fost o realizare comuna, acum fara nici o insemnatate. Nu mai simt nimic, nu mai vreau nimic.   Sunt la marginea unei prapastii. Mai am putin si cand in depresie. O simt cum imi bate la usa, iar eu ma chinui sa nu o las sa intre. Mi-am pierdut rationamentul, am schimbat din nou jub-ul si ma simt complet pierdut. Oare unde imi mai e locul acuma? Ce mai sunt eu, cine mai sunt eu? Mai exist? Traiesc intr-un miraj creat de propria-mi minte? Mai exist pe pamantul asta? Oare mai exist eu ca si suflet, ca si energie, sau sunt doar o bucata de carne ce face niste lucruri mecanic si consuma oxigen? Sunt total evaporat de trecutul ce l-am trait, insa oare viitorul ... ? Ce viitor cand tu te chinui sa traiesti de pe o zi pe alta? Te minti ca esti bine si iti afisezi un zambet de cacat ce nici tu nu il mai crezi! Oare ce rol mai am eu? Mai am vre-un rol?  Oare imi voi mai gasi vredata linistea, sau ma

Ratacesti printr-o parcare la 12 noaptea. Esti singur si asculti melodii ce-ti amintesc de o viata anterioara in care iubeai. Acum fara vre-un sens te gandesti doar cum ar arata masina dupa ce te izbesti cu 180 km/h in primul stalp pe care il vezi in fata ochilor. Cacat, ma cuprinde sentimentul de "missing someone i used to love". Ploua in draci, parca nici vremea nu mai tine cu mine, plange cerul. Sunt super singur si ma ametesc cu diferite conversatii ce le port in modul robot cu toti cei care ma inconjoara. Ce rost mai am eu acum? Ce rost mai pot eu cara pe umeri? Ce rost mai am, cand viata mea sa dus in jos si eu nu pot opri alunecarea asta de teren? Ce rost mai am cand ochii-mi sunt plini de oceane? Gandurile mi-s ingundate cu imaginea zilelor in care zambeam. Mai stiu sa zambesc? Ce e ala zambet? La ce-mi foloseste?  M-am imbatat cu sperantele unui vin rosu si mi-am rascolit amintiri incuiate in ultima usa din capatul creierului meu. M-am invatat sa cred ca totul pana a

Ce faci? Ce faci cu viata ta? Ai ramas si fara job, nu ti-a iesit nimic din tot ce ti-ai planuit pe termen scurt. Cat sa mai stai blocat? Cu ce o sa te intretii? Din ce o sa traiesti?  Stiu ca a fost greu fara ea si ca ti-a dat toata viata peste cap, dar tu? Tu ce ai de gand sa faci cu asta? De ce te-ai bazat atat de mult pe ea? De ce ai creat-o nucleul vietii tale? Stiu, stiu ce o sa spui, probabil ca trecutul ti-a demonstrat faptul ca alaturi de ea ati fost o echipa foarte puternica care nu a dus lipsa de nimic, insa asta nu mai conteaza acum! Conteaza doar sa te ridici din groapa in care zaci acum! Ridica-te!  Treci prin cel mai mare cosmar, prin cel mai negru scenariu al vietii tale! Fara job, fara iubire, fara vre-un sprijin moral de care ai nevoie cu atat de multa nebunie! Ai avut 3/4 luni groaznice, in care ti-ai resetat viata de la zero si modul in care a trebuit sa te comporti si sa traiesti! Inteleg, dar gaseste-ti drumul pe care sa pornesti, gaseste-ti modalitatea cea mai op

O alta seara in care gandurile nu ma lasa sa adorm. Credeam ca sunt mai bine, insa starea asta de agitatie vine in valuri. Nu stiu neaparat daca o pot numi tristete, insa melancolia mirosului ei persista in tot nenorocitul asta de apartament. Inca dorm pe jumatatea mea de pat si am tendinta mereu sa intind o mana, sa o verific daca a venit si ea langa mine, sa o simt, sa ii mangai coapsa ... Nu mai e de mult prin preajma.  Privesc dulapul inca pe jumatate gol, umerasele si ele lasate fara suflet asteapta sa fie imbracate din nou cu haine de dama. Se simt inutile. Privesc noptiera, ultimele doua sertare de jos, inca goale. Nu le pot umple cu nimic. Nu pot sa la patez cu rufele mele, nu pot inca sa-i acoprt spatiul gol lasat. E o nebunie in capul meu, un vartej care inca il simt puternic, inca ii simt forta care ma ia si ma poarta spre ganduri ce ma chinui sa le ordonez ca mai apoi sa le pot arhiva. Nu mai stiu ce vreau, nu mai stiu ce astept. Probabil astept un semn de la o persoana ce

"Mi-e frica ca intr-o zi sa ma trezesc si sa realizez ca persoana pe care am ales-o sa ma casatoresc nu mai e persoana pe care o iubesc!"  Mi-a spus cineva acum foarte multi ani aceasta fraza care mi-a ramas in gand pana in ziua de azi. Din pacate pentru mine, acest lucru mi sa intamplat. Am fost persoana care sa trezit peste noapte ca nu mai este iubita de catre partenerul de viata. M-am trezit ca, desi am fost cat de mult am putut eu un sot decent, mi sa pus eticheta de "nu mai sunt bun de iubit". Nimeni nu e perfect si nimeni nu poate iubit ca in prima zi toata viata lui. Fluturii din stomac traiesc putin mai mult decat cei reali, insa sufletul si inima infloresc in functie de comportamentul partenerului. Iubirea evolueaza, si se pliaza in functie de gandirea pe care ai dezvoltat-o in aceasta directie. Eu am invatat ca iubirea poate fi cel mai simplu mod de respect pentru persoana de langa tine. Iubirea poate fi fidelitate pe care o porti partenerului, privirea,