La marginea prapastiei

 Stau si ma uit pe tavan ca un fraier. Azi se implinesc 6 ani de cand am cumparat apartamentul. A fost o realizare comuna, acum fara nici o insemnatate. Nu mai simt nimic, nu mai vreau nimic. 

 Sunt la marginea unei prapastii. Mai am putin si cand in depresie. O simt cum imi bate la usa, iar eu ma chinui sa nu o las sa intre. Mi-am pierdut rationamentul, am schimbat din nou jub-ul si ma simt complet pierdut. Oare unde imi mai e locul acuma? Ce mai sunt eu, cine mai sunt eu? Mai exist? Traiesc intr-un miraj creat de propria-mi minte? Mai exist pe pamantul asta? Oare mai exist eu ca si suflet, ca si energie, sau sunt doar o bucata de carne ce face niste lucruri mecanic si consuma oxigen? Sunt total evaporat de trecutul ce l-am trait, insa oare viitorul ... ? Ce viitor cand tu te chinui sa traiesti de pe o zi pe alta? Te minti ca esti bine si iti afisezi un zambet de cacat ce nici tu nu il mai crezi! Oare ce rol mai am eu? Mai am vre-un rol?

 Oare imi voi mai gasi vredata linistea, sau ma voi obijnui cu iadul asta ce-l port in suflet zilnic? Mie dor sa traiesc, sa fiu fericit si sa sper. Mie dor sa sper ca va fi bine.