Dezamagit.

 Mie dor de ea.

Astăzi am stat puțin pe gânduri. Am oftat și am luat-o ușor la drum spre zona îndepărtată a amintirilor mele. Nu știu ce ma apucat sa privesc înapoi pe fereastra trecutului. Cred ca ma apucat melancolia puțin. Nu am mai vorbit cu nimeni în ultimul timp, nu ma întreba de ce, probabil am avut nevoie sa fac o curățare interioara a ideilor mele.

Oare ce mai sunt eu? Sunt același Radu fricos? Sunt un pusti de 23 de ani blocat în corpul unui bărbat ratat de 32? Sunt un ratat? ... Nu știu ce, sau cum sunt, insa mă simt ca și cum as fi luat un tren greșit, iar acum panicat nu mai știu drumul înapoi spre casa. 

Mie dor de ea, de femeie căruia i-am promis ca am s-o iubesc toată viata. Mie dor rău și de multe ori mi-as dori sa o mai pândesc dintr-un colt de strada, doar sa o mai vad trecând, vanturandu-si parul prin adierea curenților de toamna.

Cat dor ii port, iar eu în continuare blocat în mine, cu inima plansa, creând un rau ce-mi curge umplandu-mi amintirile cu tristețea rasului meu. Cine mai sunt eu, când tu îți dorești poate sa-mi fi rămas prietena? Cine mai pot fi eu, știind ca-mi poți fi la un sărut distanta și eu sa nu ti-l pot fura? Cine m-ai sunt eu, știind ca sânu-ți perfect așteaptă mângâierea palmelor mele, iar eu nu voi avea curajul sa fac asta? Zi-mi! Tipa sufletul în mine de dor ce ti-l port, iar eu îmi consum energia prin mințile altor femei ce nu reușesc a-mi vopsi dragoste pe pereți ăștia reci ai inimii mele. Cine mai sunt eu, când după atâta amar de vreme, încă mai plâng după după surâsul zambetului tau? 

Îmi pare rău. Stii ca mi-as fi dorit sa mai petrec timp în compania ta, insa trebuie sa-mi forțez sufletul sa se dezlipească de amintirea ochilor tăi. Trebuie sa-mi învăț inima sa nu mai bata pentru tine. Trebuie sa-mi forțez mintea sa nu te mai caute prin orice story. Ma înțelegi de ce te-am blocat? 

Acum mi-e frica de momentul în care vom fi din nou fata în fata, privindu-ne ochi în ochi și mintindu-te ca sunt bine.