Gand de seara..

Nu pot adormi. Gandul imi zboara la toate tampeniile posibile. Esti copil, vrei sa devii mare. ajung sa traiesti vre-o doua decenii din viata asta si te gandesti ca ti-ai dori pe cineva sa-ti fie aproape,dar te trezesti singur. Asa ca imi schimb repede in minte acest gand, ridic privirea in tavan si meditez, iar deodata in cuibul gol din capul meu se repede o fraza de genul: "nici nu stii cat imi doresc, doamne, o ureche care sa-mi descante bataile inimii, mirosul de parfum de alaltaieri si un umar gol pe care sa incerc din rasputeri sa il gadil. Nici nu stii". Privesc din nou spre infinitul tavan si as vrea sa imi inchipui dar fara sansa.

Inima e prea umbrita de ranile trecutului iar amintirile ma zgaraie mereu cand prin vise vreau sa le mangai.

Mi-as dori sa fiu acum langa un lac, sau ceva de genul sa ascult apa, razele lunii sa imi zgaraie retina iar vantul sa imi spele creierul. Mam saturat sa fug de unul singur, sa incerc sa zbor fara aripi, sa gandesc fara minte, sa ma imbat fara alcool sa-mi fie sete, iar apa sa nu-mi fie de folos. Irosesc prea multa speranta intro lume in care aceasta este nula. Nimeni nu mai crede in ea,  toti sunt transformati in zombi cu zambete pe o fata plina de falsitate. Sunt toti masini care incearca sa te demoralizeze, unde bunul simt, moare. Moare odata cu bunicii nostri, impreuna cu modestia, sinceritatea sau bunatatea. Azi iti este prieten, maine nu te mai baga in seama , poimaine nu te mai cunoaste, urmand ca mai apoi nici sa nu iti raspunda la un salut. E urat caci candva a-ti impartit aceeasi zi impreuna, cu un zambet pe buze. Mi-e mila de voi si de gandurile mele