Journal du' Liuborad

Stii iubire, imi pare rau ca sunt mai natang cateodata. Imi place sa dau vina pe culoarea parului meu, mai de fiecare data. Dar tu sa presupun ca ma cunosti destul de bine si realizezi care e adevarul. Sunt mai stangaci stiu, insa ma straduiesc. Ma straduiesc sa fac cafeaua aia asa cum cred ca iti place si cartofii aia putin mai prajiti cu ouale care din fericire nu au nici o bucata de coaja scapata. Ma chinui si sa am grija de tine cand esti racita si tot incerc sa fac pe prostul doar sa-ti mai fur cate o bucata de zambet. Vezi, iti dai si tu seama ca nu sunt prea bacaret in seama, insa nu ezita sa faci tu primul pas. Am sa-mi omor vise din trecut sa-ti fac tie ganduri realizabile si am sa-mi musc din inima sa o stiu pe a ta impacata. Oh! Iubire nu am destul din toate, dar cred ca am indeajuns suflet cat sa-ti ofer drumuri nelimitate spre stele. Ma chinui sa devin mai bun, dar sa stii ca ma pierd, pentru ca nu-ti vad mana intinsa ce o astept. Mana ce avea sa ma traga din prostiile

Sub umbra unui vin alb, dulce dau din nou cu picioarele in cuvinte. Nu ma schimb ci doar ma prostesc. Nu ma mint ci doar vorbesc fara sa realizez ca ceea ce spun e filtrat prin gandurile unor persoane. Am realizat ca nu neaparat imi e frica de iubire, ci pur si simplu nu stiu sa o gasesc. Nu stiu sa o intalnesc si mai ales nu stiu sa o primesc. Nu imi dau seama ce inseamna cu adevarat si nici nu imi dau seama ce ar putea sa insemne. Ma amagesc singur printre cuvinte pe care nici nu mi le amintesc ca le-am trait si mereu ma pierd in gandurile unei fete pe care nici macar nu o cunosc.  M-ai beau o gura de vin, iar ca niciodata ma simt ca dracu. Ma sint pierdut. ratacit. Ma simt ca un las, insa nu-mi pot explica de ce. Privesc paharul iar televizorul ce misuna toate prostiile posibile imi distrage atentia. Gandul meu e la ce as putea sa mai scriu si iar ma impotmolesc. Am uitat subiectul, dau un scroll rapid si tot nu mi-l amintesc. Citesc din nou iar ideile mi-s deja ravasite. As intr

o foaie alba si sange. ochi inlacrimati, pleoape obosite, zambet absurd. un pahar plind ochi de bere si trei cutii goale langa. suflet inmuiat, tavalindu-se anevoios pe parchet langa o molie. televizor in abis ce-mi sopteste melodii de dragoste. creierul meu, cei doi lobi despartiti cu un strat gros de ganduri. un vis in care o fara imi cutreiera retina. eu prea albicios. facebook ratacit precum mainile mele, iar cuvintele folosite in nefolos misuna din gura mea. piele de gaina si ochi ce orbesc spre iubire. muzica usor tace, iar eu imi schimb surasul prostesc in unul melancolic. creierul se opreste in a mai gandi, acoolul imi invadeaza fiinta. vise marete se razbesc asupra naravului meu. pun stop ideilor si vreau sa fiu purtat de vant. vantul se opreste, ea se opreste si imi pune mana prin par. eu tac. eu. mut. priveste nedumerit supra parului ei, asupra imaginii de mirosuri pe care ti-o ofera. e inceput de toamna, frig, tristete, insa parul ei e singurul motiv ce te fa