Journal du' Liuborad

 A fi sau a nu fi un om care vrea binele altora mai presus de binele lui? În încercarea mea de a fi un om bun, am fost adesea luat de prost. Și totuși, nu mă pot abține. Vreau în continuare să împrăștii fericire și zâmbete, să pun oamenii din jurul meu mereu pe primul loc. Mi-am spus de multe ori că ar fi mai bine să fiu mai egoist, să joc eu rolul soarelui în tot ecosistemul din care fac parte. Cu toate acestea, mă bucur mai mult când văd răsăritul unui zâmbet pe chipul cuiva, când observ cum i se ridică încrederea și cum i se deschid aripi pentru a deveni o versiune mai bună a sa. De multe ori, am încercat să construiesc trepte pentru ca cineva să se poată folosi de ele și să ajungă la obiectivele pe care și le-a propus. În relații, sper că am reușit să ofer sprijin, să ajut la creșterea stimei de sine a celorlalți, uneori poate chiar prea mult, făcând o glumă nevinovată. M-am întrebat de multe ori de ce fac asta, de ce dau curs acestor gânduri. Oare e naivitate? Oare încrederea ...

Am băut un pahar de whiskey. Două. Am tot reflectat și mi-am pus nenumărate întrebări, dar am rămas tot fără răspuns. Încotro mă îndrept? În ce direcție vreau să-mi duc viața? Unde vreau să ajung, ce vreau să simt și ce fac cu timpul meu? De ce sunt fricos? Îmi tot repet asta în ultimele săptămâni. De ce nu fac pasul spre ea? De ce nu am curajul să îi spun ce simt, cum mă simt și ce mi-aș dori? Ce aș mai avea de pierdut? Nu e ca și cum am o altă viață de rezervă, aceasta fiind cea de probă, în care să-mi observ greșelile ca mai apoi să nu le mai repet. Și totuși, sunt un fricos. Îmi doresc să o iau de mână, să o strâng de talie și să o îmbrățișez atât de puternic, încât sufletele noastre să se unească. Dar atunci, un gând sec îmi acaparează mintea, iar o întrebare se repetă la nesfârșit: "Crezi că ești destul de bun pentru ea?" În acel moment, moralul meu, deja sfâșiat și plin de cicatricile trecutului, îmi șoptește ușor să mă retrag. Oare aș putea eu să îi aduc fericirea pe ...

 Poate te întrebi ce mai fac. Poate te întrebi cum mai e sufletul meu. Poate te întrebi dacă, în mintea mea, există cineva, dacă am cunoscut pe cineva. Poate te întrebi dacă florile tale mai trăiesc, dacă motanul e bine, dacă ușa de la intrare mai scârțâie. Poate te întrebi dacă am pus ceva pe balcon, în locul scaunelor, sau dacă am luat un alt espressor. Poate te întrebi dacă am trecut peste, dacă îmi mai fugi prin vise sau, în iarba deasă, te odihnești prin gândurile mele. Poate te întrebi dacă am mai vopsit mobila din bucătărie sau dacă am schimbat scaunele care începuseră să scoată sunete ciudate. Poate te întrebi dacă am pus farfuria decorativă pe perete sau dacă am schimbat vesela din nou. Poate te întrebi dacă sunt bine, dacă sunt fericit. Poate. Poate te întrebi dacă mai am mașina sau de ce am schimbat numărul de înmatriculare. Dacă sunt mai împăcat cu mine sau cum mă mai simt. Poate te întrebi ce lucrez sau dacă mă descurc cu treburile zilnice. Poate te întrebi dacă chiar ...