Jumatate.

Ma gandesc daca lumea in ziua de azi, mai cred in jumatatea lor. Me refer in iubire. Daca unii spun cu adevarat ca, "da!", ea este jumatatea mea, sufletului meu pereche. Oare exista cu adevarat?

Se spune ca fiecare are jumatatea lui. Eu cred in aceste cuvinte, dar cealalta jumatate? Ea crede ca eu exist? Ea crede ca eu o astept? Ea crede in jumatatea ei? Poate unii cred aceste cuvinte, dar sunt legati alaturi de alte suflete, alaturi de persoane ale caror compatibilitate este zero! Si totusi raman impreuna cu acel suflet pe care il credem pereche, ne obijnuim cu el, iar cu blandete si inima buna stabilim o alta legatura, una bazata mai mult pe respect, decat pe iubire sau atractie. Dar, daca in acest timp, pe care tu ti-l ocupi cu facerea lagaturii intre tine si partenerul din acel moment, dai peste jumatatea ta?  Daca atunci cand o vezi iti dai seama ca poate persoana cu care esti este total opusul la ceea ce tu iti doresti?

Ma gandesc cum ar putea fi acea intalnire dintre mine si jumatatea mea. Am sa pot fi eu. sau am sa fiu acelasi timd de zi cu zi? Sau daca o voi vedea o sa am puterea sa ii zic ca in momentul cand am privit-o, am avut acel sentiment pe care nu-i gasesti cuvintele sa il descrii? Poate am sa ma indragostesc la prima vedere. Am sa pot sa ii zambesc? Sa intru in vorba cu ea? 

Sau mai rau, daca ea va fi legata de alta persoana, persoana de care a incercat sa faca o legatura, persoana pe care crede ca o iubeste? O legatura care are la baza timp, incredere, respect poate si sentimente. Atunci eu cui o sa-i raman? Ce o sa se intample cu mine? Am sa ratacesc prin diferite paturi pana cand o alta jumatate ma va gasi zacand intr-un morman de resentimente? Nu cred, voi fi mult prea ranit sa ii dau importanta. Voi fi prea ranit sa ii acord prioritate, stiind ca adevarata jumatatea mea va fi cu cineva nepotrivit. Stiind ca nu am putut sa o fur, sa ii spun ca poate o iubesc. sa o fac fericita.

Daca chiar exista.