24.11.14. Gand.

Acum cand fericit prin aburul plapand de acest vis numit iubire ma plimb, incerc sa absorb cat mai multa savoare din acest sentiment ce cu gret incerc sa-l deslusesc. Nu am mai scris de ceva timp, sau mai bine zis am schitat multe pagini pana sa incerc sa ma regasesc printre ele. Nici nu am mai avut timp, dar sa nu dau vina pe el. 

Imi place cum ma regasesc acum dupa atat timp ce m-am indepartat treptat de gandurile mele. M-am lasat purtat de al cel putin si momantat mi-e bine. Mi-am lasat inima sa-si gasesca singur rostul si a ajuns pe culmi ce nici ea nu le intelege momentan cum de ii e atat de bine. si zambeste, zambeste si sufletul si ochii si zambetul, toate zambesc intr-o armonie ce gandului ii era dor sa o vada, sa o simta.Mi-am pus o chirata pe fundal si un pahar de vin, defapt am ajuns la jumatate de sticla care sa-mi trezeasca interesul de a-mi vorbi gandurile. Sunt linistit si impacat, iar un dor nebun ma trimite cu pasi grabiti inapoi in bratele ei. Imi plac pistruii ce sii ascunde, si parul ce imi soptesc culori caramizii de un roscat pierdut, ca si o toamna tarzie. Nu ii suport ochii de ma fac mic si pricajit pe langa ce-i un metru si jumate de om ce sta in fata mea. Ma simt ciudat si nu cred ca e neaparat de la vinul asta dulce. Ma simt ciudat pentru ca temerea de a-mi mai rupe din inima si a darui se contureaza intr-un uragan de fericire ce e posibil sa faca poc sau troc. Teoc cu mainile ei, cu sanii, cu coapsa, ochii mari sau zambetul ei. Las chitara sa cante in continuare si un eu lasat purtat de adierea asta de ganduri ce duc intr-un singur sens, acela de a-mi dori etern sa raman la sanul ei.