ganduri

Buna iubirea mea vesnica. Inca imi mai privesti profilul de om si te alinti pe sub gene cu sopate ce-ti zic cum ma mai iubesti. Iti mai simt cateodata inima langa a mea, iti simt zilele grele in care stiu ca ai vrea sa fugi si sa mi le alaturi cel putin in vise. Iti tin privirea ce ma cucerit inca in amintire, am impregnat-o in cerebel astfel incat sa-mi fii echilibru. Mi-e greu si dor de mine, insa am ajuns sa te accept, am ajuns sa nu pot a te inlocui iubire. Nu am lasat pe nimeni inca sa faca dezordine, sau sa-ti scoata lucrurile din camera ce o detii in inima mea. Totul a ramas intact acolo, iar eu te astept, inca te astept. Ma inchipui asemenea unui parinte ce-si are copilul plecat al facultate, ce spera ca intr-o zi acesta sa revina acasa, in locul cald, unde vor sti mereu ca sunt protejati si iubiti.

Mereu in putinele convorbiri pe care le-am avut am lasat loc de mai mult. Nu am tras niciodata de nimic...

(dupa doua zile)

Tu ma mai iubesti, iubire? M-ai simti ceva pentru mine? Sau doar eu sunt nebunul ce merge pe diagonala ca la sah, fara sa dau de tine, regina ce-mi esti. E ciudat cum ma gandesc la ea ca si un obiect in ultimul timp. Ma rascolesc ganduri iar sentimentele tulburi imi mananca inima. Ce mai sunt alea simtiri cand ne robotizam intr-un sens ascendent cu fiecare zi ce trece. Ma doare capul iar mainile nu-si mai amintesc cum e sa-i simti pielea de pe gatul ei dupa o partida de sah nebun. Ma ratacesc voluntar printre oameni sa imi las vorbele a zabovi printre randuri de suflete monocrome. Toata lumea parea superficiala si superplictisitoare. Ma gandesc de multe ori sa ma prasesc si sa fug. O sa intru pe Whattsapp sa ii trimit un mesaj, imi e dor de ea.