Journal du' Liuborad

Cat de mult ma regasesc in toamna. Ma scutur de verdeata arsa de soare si ma ridic usor in culoarea soarelui de amiaza in speranta de a ajunge mereu acolo, la casa noastra unde ma astepti goala si nebuna prin casa. Mi-ai mai lasat un pahar de vin in ideea de a-ti multumi cu un sarut lung si pierdut in toate problemele pe care le achizitionam zilnic. Te privesc si nu realizez inca daca esti reala, sau doar una din fetele cu ochii cenusii ce-mi umbla prin ganduri cand le las slobode. Ma pierd iar printre mine ca mai apoi sa ma gasesc sarutandu-ti gatul si spatele. Cat de mult imi iubesti buza de jos, imi tot repeti si mainile mele ce iti cuprinde soldul plin de emotie. Te debarasezi in bratele mele si ochii ti-s plini de iubire ce curg siroaia peste inima mea. Ne imbinam si formam o mare de ganduri, probleme si zambete acoperita cu cel mai des strat de iubire, neexistent in realitate pana in aceste momente. Nu pleca, imi tot repeti si inima rupta in jumatate crapa cu fiecare kilo

Din intamplare am primit primul sarut. Eram pe mijlocul strazii, pustan timid. Am privit-o si stiu ca ma tras de geaca si sa intaplat primul moment de magie cu adevarat din viata ma.  Din intaplare ne-am despartit chiar in perioada de marketing din februarie. Era al meu blond intr-o statie de autobuz cu flori si cadou, iar ea trecea parca in slow motion spre urmatoarea oprire.  Din intamplare cred ca am continuat sa iubesc, dar alt suflet. Imi e dor sa retraiesc 17 ani si "combinarile la cartela" a celor de la vodafone. A fost de durata, in acelasi timp si prima fata ce credeam ca ma face sa inteleg unde bate ideea de a fi barbat. Ma minteam fara sa-mi dau seama si captat de ideea asta, blondul asta ce sta acum singur langa un pahar de vin se arunca mult prea usor in furtuna ce avea sa ma invete cu ce se manca iubirea. Am trait, am simtit, am plans si mi-am promis sa nu mai cad atat de usor la picioarele ei fara sa gandesc, fara sa analizez si fara sa concluzionez. Cu to