Journal du' Liuborad

Ma gandeam. Vin, dulce, la tine, sau la mine, sau poate ... Nu! Un pahar, doua pahare, trei paha... Si cum, de poti sa te uiti in ochii lui, atat de tipici si sa nu ma privesti pe mine? Adica, ereai ceea ce credeam o sa-mi fii o viata. Un moment sa mai torn un pahar si continuam ... Gata, scuza-ma. Au trecut ani, ani si eu am ramas in mare parte la fel. Melodiile, gandurile toate imi aduc aminte de tine si ma chinui zilnic sa-mi croiesc o noua inima si sa o modelez dupa ochii unei noi fete. As vrea sa o las, sa-mi fure inima din nou si sufletul si tot ce am mai de pret, dar imi e frica. Mai are ce fura oare? Mai am in mine tot ce e nevoie pentru o noua iubire? Mai am dragoste? Mai am frica? Mai am zambet, ochi si tot  ce tine de mine sa fac zambete pe fata ei? Mai ai ceva in corpul asta lipsit de simtiri? Ma privesc uneori si ma gandesc cine sunt, ce sunt si ce am ramas. Ce mai pot repara, schimba la mine si ce sa fac pentru a nu mai duce lipsa de ranjet tampit pe fa

Ce faci cand nu te mai regasesti? Cand in loc de iubire in inima gasesti gol si incepi iar sa cauti farame, raze sau orice indicii ce iti pot readuce simtiri?. Te minti, te alini cu minciunile pe care ti le creezi in minte si fugi. Fugi de potentiala iubire ce ti-o doresti, fugi de rau, fugi de bine, fugi in ceneral de tot ce crezi ca ar putea astupa golul ce-ti urmareste sufletul. Atat de ratacit, incat nici vinul ce-l dau uitarii nu-si mai face efectul. Stagneaza o senzatie de trecut ce nu-mi lasa viitor sa pasesca spre ceea ce doreste. Mi-s obosite gandurile si ochii si degetele si pielea isi pierde usor din simtiri. Mereu iti spui ca ai sa pleci si ai sa lasi tot si o sa incepi sa devii tu, liber si ambtios si poate atunci vei redeveni tu, cel pe care il stiam, cel ce stia sa primeasca caldura unui nou suflet si sa o mentina cu toate puterile lui. Ai ramas in urma, ai ramas acolo unde amintirile se impotmolesc, iar eu, eu nu mai am puterea sa te trag dupa mine. Am nevoie de a