Journal du' Liuborad

Cred ca am uitat de mult de chimie. Cred ca am uitat si sa observ dincolo de aspectul fizic. Ma rezum la tot ce e frumos, dar nu am curajul sa musc, sa apuc si sa fie al meu. Sufletul ala curat al meu inca ma tine in loc iar inima spera sa redevin copilul ce eram odinioara. Fruntea incruntata imi depaseste abilitatea de a-mi calma respiratia, iar ochii cred ca sunt singurii care inca imi aduc aminte de mine cand ma uit in oglinda. Sunt oarecum pierdut printre planurile mele de viitor si visele din trecut. Sunt pierdut printre cuvintele celor din jur si cuvintele din capul meu. Ma gasesc cu greu noaptea cand in pat ma asez si imi distribui usor gandurile pe perna. Le las acolo, uit de ele. Am uitat de "te iubesc", nici nu mai stiu ce e ala, in afara de niste cuvinte. Cred ca ar trebui sa recapitulez in dictionar semnificatia lui. Poate asa voi intelege si cel putin mecanic voi invata ce inseamna sa mai iubesti. Esti atat de pura si zambetu-ti scapa usor printre gene

Am ratat multe pana acum. Am dat-o in bara de sute de ori si tot aproape ca nu am invatat nimic. Am zis ca am nevoie de liniste, insa linistea asta ma distruge psihic. Am zis ca am nevoie de agitatie, de zgomot,  ma rupt fizic in doua. Ma aruncat intr-un loc intunecat al gandurilor mele. Sunt intr-o balanta in care arbitrul imi sunt persoanele din jur. Mi-e frica sa ma arbitreze corect si le las doar usor sa-mi influientelze gandirea. Insa cateodata apare o ea care-ti misca putin placile din creier. Te zbate si te agita doar asa pentru placerea ei. Te lasa apoi sa zabovesti cu tine, singur intr-o negura ce nu ti-o descrii. Ti-ai zis doar sa ai grija. Sa fii precaut si sa nu lasi ca nimeni sa-ti mai pasesca calea sufletului. Tu nu ai nevoie de iubire, tu trebuie sa fii tare, sa treci peste si sa vezi exact ce ti-ai propus. Si asa, ai lasat foarte multe in spate. Ti-a fost frica de stabilitate, ti-a fost frica de inteligena. Stii ca acum clatitele niciodata nu o sa mai aiba acelasi gust

Urmatoarea va rog. Urmatoarea am zis!!! Urmatoarea sticla va rog frumos. Devine agitat si posomorat. Hai sa-i futem putin gandurile si sa il arunca intr-un pat rosu exact ca iadul a unei curve. Aruncati-l am zis, acolo in adancuri unde sa-i zdrobeasca ideile si sa-si uite amantele si iubitele si fostele si viitoarele. Aruncati-l acolo jos sa-i faca aia cea mai buna felatie. Aruncati-l sa zaboveasca ca un cacat in mijlocul verii in cel mai aprig desert. Bateti-va joc in continuare de el, bagatii tot ce aveti mai prost in gura si alungati-l. Ardeti-l in cel mai cumplit mod si jucati-va inca putin cu el. Sa va fie rusine prostilor. Sa va fie rusineee! Adu sticla aia si nu te mai uita asa urat la ce am scris aici. E un demon revoltat in inima si nu mai vrea sa asculte toate cacaturile tale. Esti multumit? Esti multumit ce ai trasformat aici? Esti? Dintr-un colt doi ochi il priveau cum facea el teatru acolo. Il asculta si parca ii intelegea amarul cel cuprindea. Era atat de lipsi de iubir