Journal du' Liuborad

 Am vrut sa te sun. Sa te invit la un pahar de vin și sa discutam ca pe vremuri. Sa ne așezăm în casa noastră, sa ne facem comozi pe pernuțele noi ale scaunelor din balcon, sa aprindem doua lumânări și sa desfacem o sticla de vin, rosu. Sa discutam despre tot, despre noi, despre cum am mai trăit în ultima perioada, despre tine, despre mine. Sa ne povestim cum e viata fără noi, cum îți e cu noul iubit, dacă te tratează frumos, sau niște detalii mai picante, dacă e bun la pat și dacă te satisface. Sa discutam despre mine, despre procesul meu de a te desprinde de pe pereții inimii și de faptul ca în acest moment nu știu unde ma aflu și as avea nevoie de sfaturile tale, de incurajarile tale. Sa discutam despre sufletele noastre care se mai întâlnesc pe furis arunci când dormim, care-ti mângâie ușor prin vise bratele cum o făceam și eu cândva. Sa discutam despre adaptare, despre jobul tău, căci eu încă plutesc prin prostia mea. Sa discutam orice, despre noi, despre viata pana la conversații

 Ma simt atât de murdar. Murdar emoțional. Vorbesc cu atât de multe persoane, insa nici una nu are energia ei. Nici una nu se compara cu zgomotul zambetului ei și tot îmi repet în gând cum se trece peste iubirea pe care sufletul meu a promis ca o va prețui toată viata? Au trecut luni deja, insa eu tot nu-i pot privi ochii. Am crezut ca avea privirea aia doar pentru mine, insa mă înșelam amarnic.Am fugit de mine, am plecat cât mai departe, dar nu asta era soluția sănătoasă. Nici nu mai stiu ce e sănătos, iar eu stau trântit intr-o balta plina de imagini cu ea în care credeam ca o făceam și era fericita. Nu mai am reperul fericirii, nu mai știu cum sa fac o femeie fericita. Sunt doar un bărbat superficial care spune doar ce vrei sa auzi, doar, doar sa te bag în patul meu. Ce scârbă de mine îmi e. Eu nu sunt asa, doar ca o "ea" mi-a futut toate reperele. Mi-a futut tot ce credeam ca era normal sa trăiești și sa iubești și chiar daca multe ar da orice sa o inlocuiască, eu tot la

  Mie dor de iubire. Am avut șansa să o retrăiesc din nou, insa am considerat ca e prea devreme sa ma arunc în bratele iei și nu mi-as fi dorit ca ea sa fie doar  pansament pentru rănile mele, insa mie tot îmi e dor de sentimentul unic ce ti-l da gândul ca cineva se gândește la tine, cineva te vrea și dorește sa petreacă timp cu tine. Acum m-am inchis din nou, sunt intr-o pupa precum omidele ce întra în procesul de metamorfozare. Mie dor de iubire și de viata în doi. În doi e mult mai ușor sa treci peste probleme ce-ti apar în cale. În doi ai cu cine te poți sfătui și de la cine poți lua cele mai bune ganduri. Niciodată persoana de lângă tine, persoana care te iubește nu o sa-ti doreasca răul, ci în totdeauna va încerca să găsească soluțiile cele mai bune pentru tine. Mie dor de viata în echipa, când ea nu e mai prejos de tine și prin asta, tu ca bărbat poți creste, poți deveni un om mai bun, mai conștiincios și mai atent. Mie dor de iubire, de nopțile calde în care putem bea o bere î