Echilibru

De ce ma intrebi de fosta? Nu exista fosta, cand nu a fost niciodata a ta. Chiar daca am iubito mai mult decat toti fostii la un loc. Imi e dor de ea mai mult decat de mine, dorindu-mi cate 5 minute dintr-o secunda sa o privesc, sa realizez ca traiesc, sa realizez ca exist cu adevarat.

Ce va opreste? Nu neaparat ne opreste cineva. Suntem la fel, fugim de noi. Sau cel putin asa vad eu situatia. As fi vrut sa o mai am la piept aproape, in serile reci de toamna.

 Acum nu stiu cum ma vede, nu pot sa o citesc, doarece ochii ei caprui reflecta maroul ceaiului de dimineata, in care ne pierdeam amandoi. Nu pot sa o mai privesc direct, ma vad pe mine fericit, iar in plus mi-e frica sa nu ma pierd din nou, sa nu imi fuga inima, iar glasul care deja mururit de frumusetea ei s-ar opri fara vre-o explicatie. 

Oricat de singura ar fi, nu as putea sa ma duc pentru a o imbratisa, nu as putea sa ii spun multe lucruri pe care ar trebui sa le stie. Ma chinui de ceva timp sa redactez anumite secvente din viata mea minuscula, dar nu am gasit cuvintele calculate prin a-mi reda starile prin care am trecut.

E complicat, sunt complicat. Mi-e dor sa fiu certat pentru ca devin matur, sa fiu certat pentru ca nu mai gandesc intr-un anumit mod.

Iar tu, nu iti dai seama ca e echilibrul din viata mea?  E balanta ce imi modifica starea de spirit doar cu un zambet, cu o privire. De ce imi pui atatea intrebari draga constiinta? Nu am nimic de castigat din ceea ce vrei sa-i zic. Si oricat de tarziu ar fi, daca ea e fericita eu o sa fiu la patrat. 

E ciudat cum imi gasesc cuvinte mai pentru toti, doar pentru ea nu. Nu imi pot explica nici mie, iar daca va fi a altuia vreau sa o vad zambind, atunci am sa ma simt si eu implinit, daca va plange voi incerca a-i fi stalpul cu ajutorul caruia sa se ridice.