Inca un dor.

O zi lunga, monotona si o durere neverosimila de cap. O zi cu un aer mahnit in care mintea, obosita de durerea gandurilor ce par povoara, subjuga bataile inimii tot mai induiosate. Mi-au slabit trairile, iar visele le-am lasat uitate prin camera, plina de panza de paianja, a mintii mele. Am obosit, cautandu-mi iubirea prin norii de furtuna ce vroiam a-mi trezi idioatele idealuri.

Asa hoinaresc printre zarile zglobii ce nu-mi aduc altceva decat asteptare si durere. 

Mi-e foame de iubire, mi-e sete de acele saruturi ce le traiesti cu adevarat. As putea spune ca am un dor nebun de a strage pe cineva in brate, de a ma ineca intr-o mare de sentimente, sentimente ce le-as lasa apoi sa-mi spulbere sufletul. Ce-l putin poate asa s-ar mai trezi, ar mai respira putin. Mi-e dor sa am pe cineva in brate plictisindu-ne la un film. Mi-e dor de acele atingeri ce-ti redau fiorul transformandu-ti pielea intr-una de gaina. Mi-e dor de acea privire in care te vezi pe tine insuti. Privire calma, limpete ce te resursciteaza, redandu-ti in orice moment a zile un zambet caraghios de copil ce ranjeste la nu stiu ce idiotenie. Mi-e dor de vorbele calde rostite, facandu-te sa gandesti ca nu esti inca o persoana moarta ce trece pe langa tine, din viata de zi cu zi. Mi-e dor de "te iubesc", de sentimentul ce te cuprinde cand spui sau auzi aceste cuvinte. Mi-e dor de caldura trupului ei, in zilele geroase, de mangaierile pe obraz, sau mainii tale ce se juca prin parul meu. Mi-e dor de sarutul de dimineata, de sarutul ce te inspira, te ajuta sa treci mai departe peste oricare zi ce iti iese in cale.