Nu mai stiu ...

Mi-am pierdut iubirea, sau nu mai stiu eu unde, sau mai bine zis nu stiu cum sa o mai caut. Am uitat-o treptat, invatandu-ma sa ma obijnuiesc fara mirosul pilelii ei dupa ce iesea din dus, sau acea privire care imi soptea fara cuvinte, cat de mult tine la mine. M-am obijnut fara reprosuri despre "cat de lunga mi-e barba si ca o irit", sau ca nu ii ofert atat de multa atentie de cat are nevoie. Te trezesti de multe ori dimineata si privesti in dreapta ta crezand ca inca iti mai poposeste cu capul pe umar. Sau te gandesti daca nu cumva e la bucatarie si a dat drumul la filtru de cafea. Sau e plecata jos dupa cereale, sau ... nu stiu!  Te minti singur uneori, asteptand sa vina si sa te certe ca ea face toata treaba in casa asta mica in care traim amandoi. Dar, sfarsesc in a-mi certa umbra, in speranta ca ea imi va regasi iubirea, insa mi-e teama sa o trimit, mi-e teama sa nu sfarsesc in a o pierde si pe aceastra. Atunci as ramane cu adevarat singur, as ramane mahmur.

Ma gandesc ca am s-o gasesc acolo unde mi se sfarsesc visele. Ma gandesc ca desi alerg printre oameni zilnic, ea e acolo unde gandul meu se simte liber. E acolo unde ea ma viseaza sa fiu.