Journal du' Liuborad

Esti atat de frumoasa. Nu o spun cei multi litri de bere ce-mi dilata sangele in acest moment. O spun eu, cel necurajos. Cel fara de atata putere incat sa-ti spuna in fata cat de minunata esti. Ochii tai, calea mea spre marea pierduta si visata. Ochii tai oceanul de vise ce-mi scufunda gandurile mele. Ochii tai, dimineata, remediul suferintei mele. Imi e atat de dor de tine, desi nu stiu cum sa te aproprii de sufletul meu. Esti o enigma inca, ce imi e greu sa o dezleg. Esti suflul iubirii mele. Esti tot ce vreau ca si frumusete exterioara. Esti tot ce inima mea si-ar dori. Primavara, vara si iarna. Toamna o gasesc in culoarea parului tau si libertatea in privirea ta divina. Iti privesc barbia si ma pierd. Stiu ca esti tu si ma indoiesc de cuvintele mele. Sunt prea morocanos sa-ti atrag atentia si te astept mereu sa-ti lipsesc. Nu stiu cat de mult reusesc. Defapt nici nu cred ca atentia ta este acaparata macar 10% de existenta mea langa pieptul tau. Te doresc mai mult decat

Azi 3 noiembrie m-am îndrăgostit. Acum 1 an, acum 2 si acum 3 ani. Nu știu exact cum, dar am lăsat din mine în acești 3 noiembrie câte puțin. M-am pierdut în nebunie, am văzut iubirea, ca mai apoi sa o trăiesc. Mi-a fost frica mereu de mine. M-am rătăcit mai mereu și am fugit. Am devenit mai imun de fiecare data la tot ce însemna dragoste. Acum 3 ani eram prost. Nu existam eu, matur, semiconstient. Mimam ca am puterea sa o fac a mea si ca o sa încercăm împreună sa fim fericiti. Am fost prea inofensiv caracterului ei și am lasat-o sa fuga. Ii mulțumesc mult, pentru ca, din cauza ei am început sa scriu și cred și sper ca acum e fericita, mai ales ca și-a luat inima și sufletul și le-a lea transformat în cel cea mai prețioasă persoana pentru ea. Acum doi ani am văzut iubirea. Am trait-o și atunci au început temerile mele despre viitor în doi. M-am speriat și am fugit văzând cu ochii. Mulțumesc ca ai fost, scuza-ma și știu ca acum ești fericita cu el. Anul trecut am trăit iubirea

shhh.   Lasa-ma in seara asta doar sa te privesc.  Lasa-ma sa-mi inving teama de a nu avea curajul sa te am. Lasa-ma, te rog sa-ti urmaresc zambetul si sa ti-l intretin, sa-l pretuiesc mai ceva ca pe Dumnezeu.  Te rog, lasa-ma sa-ti mangai obrazul, sa-l prevad ca pe raiul meu minuscul, ce-mi inseniseaza zile sarutandu-l. Lasa-ma te rog sa-mi pun buza de jos, pe buzele tale si sa simt fior, ce-mi mananca din suflet si din inima si din tot ce am eu mai de pret.  Lasa-ma te rog sa-ti mangai ochii. Marea albastra ce se regaseste acolo, locul dintre rasarit si apus al viselor mele, a coexistentei mele in sufletul tau. Sa-i vad senili si plini de bucurie. Lasa-ma te rog sa-ti privesc barbia. Punctul de reper al frumusetii tale. Te rog, inca o data sa simt mirosul parului tau si sa ma scufund in satenul lui deschis.  Inca o data vocea, sa-mi aline timpanul. Lasa-ma te rog sa-ti iau mana si sa o dirijez spre asprul meu obraz, Acolo vei vedea partea mea neglijabila, Acolo