Ganduri.

O alta seara in care imi patez sangele cu bere.

E noapte si ma apara un sentiment plin de resentimente ce-si resemneaza ofurile apura coloanei mele verticale. O puternica presiune se mentine pe spatele meu de parca cineva ar vrea sa ma vada doborat. 

Probabil ca o sa zici din nou ca sunt alcoolic. Sunt, oare? 

Sper ca o sa ai nevoie de mine cat mai curand, poate atunci o sa ma cauti. Chiar si asa imi multumesti sufletul si stii ca inimii mele ii va fi greu sa te refuze cu orice. Voi fi acolo mereu, insa tu imi dezamagesti gandurile cu fiecare minut. Ma pierzi mereu si invers. Mi-e pofta de o cafea si e doar 11 

noaptea. 

Stii, vine Craciunul... si asta la fel de singuratic precum celelalte. Anii trecuti, am facut-o cu mana mea, am plecat, au plecat incercand sa ma regasesc sau sa te regasesti, fata cu ochii cenusii. 

E ciudat cum te obijnuiesti singur. Stii ca acolo e un gol pe care nu stii cum sa il redresezi. E un gol ce nu stii sa-l gestionezi si te lasi mereu cazut in josul lui, cuprins de o ceata ce iti e doar gand molipsit de lipsa caldurii si iubirii ce ti-o poate darui sufletul pereche. 

Ma pierd din nou in josul din interiorul meu sperand ca intr-o zi sa apari, sa ma ridici, sa ai grija de mine. Sperand ca te voi lasa sa faci toate astea si nu sa fug, fricos de inc-o fata cu ochii cenusii ce poposeste in viata mea.