Journal du' Liuborad

Durerea pe care ti-o lasa lipsa unei femei pe care tu o consideri o parte din sufletul tau, poate fi eterna. Acel sentiment de neliniste si de calvar emotional il poti inlocui cu greu. Va fi si mai greu cand increderea in tine iti pierzi, iar sfletu-ti inchizi de frica sa nu mai irosesti grame de iubire pe nu stiu ce femeie care ar putea sa-ti reinoiasca inima. Ea o sa fie victima ta colaterala, persoana care o sa te desconsidere si o sa creada despre tine ca esti un inchis, un om fara suflet. Tu insa esti doar pierdut in amintirea pielii ei dupa o sticla de vin. Tu doar gandesti ca un sarut ar fi putut deconecta-o pe ea din firul acela stupid ce o leaga de un abis intunecat. Tu cred ca pretindeai ca ea se simte atat de libera langa tine, incat ar fi fugit oricand, oriunde cu tine de toti oamenii astia zombie ce-si cauta iubire cu indarjire. Tu doar te-ai pierdut prin aurea ei, emanata de vocea amuzanta si chipul ei frumos. O sa te mai pierzi in continuare, stai linistit,

Ai fost ploaie de vara. Chipul tau pe sub pleoapa inchisa.  Vocea ta si sunetul apei. Lilieci.  Acum scriu chestii fara rost, doar fiindca mi-am dat nenorocita aia de barba jos, cea prin care tu iti plimbai mana si era a dracului de bine.  Nu pot sa adorm si cred ca asta o sa fie cea mai proasta postare pe care o sa o public. Nu e nici o problema.  Stii prima iubire nu se uita niciodata. Te inteleg te aprob. Dar si prima iubire o sa-ti futa gandurile si visele si tot ce ai mai bun in tine. Nu deveni cum sunt eu. Nu deveni un zombie care alearga fara sa gandeasca spre trecut. Un zombie care revine la viata doar cand prinde cate o mangaiere prin par de la o fata draguta, sau se cufunda in visele si cuvintele ei.  Unde e nenorocitul ala de vin cand ai nevoie de el. Imi arde inima dupa aroma dulce a unui vin rosu. Nu ma lasi sa adorm, iar vinul era elixirul meu spre necunoastere, spre nepasare.  Ma simt o cauza pierduta si usor am impresia ca ma pierd pe sub toate bratele

Draga mea, nu as vrea sa ma consideri doar o unealta, una prin care tu sa-ti reincarci moralul. Vreau sa stii ca si eu am sentimente si inca puternice. Am si eu vise si planuri de care nu ma feresc sa le asimilez cu ale tale. Nu imi e frica sa te primesc in viata mea, ci imi e frica sa nu intri, sa furi tot si sa pleci. Am fost de atatea ori gol, incat am impresia ca nu voi mai avea forta de a-mi reincarca inima din nou cu iubire si compasiune. Am ego-ul slabit, asa ca iubtito asta ar cam fi momentul sa-mi intri sub piele si sa fim unul.  Daca nu ai curajul sa-ti lasi trecutul ai posibilitatea sa pierzi sansa de a cunoaste un om bun, de a cunoaste simplitatea si zambetul ce trebuie sa il ai zi de zi pe fata. Sunt constient ca vor exista si zile grele, insa tu fiind regina sufletului meu vei avea intaietate in tot ce cugeta gandurile mele.  Vei avea prioritate in fata planurilor mele si la tot ce am strans in suflet pana acum. Vei primit tot fara regrete si comparatii cu trec

Te rog sa ma ierti pentru ca nu ma pot abtine sa nu-ti vorbesc. Iarta-ma pentru ca nu-ti pot accepta gandurile si sa te las sa fi linistita. Stii doar ca nu-ti pot rezista privirii tale angelice, iar rautatea ta ma scote de minti, ma innebuneste. Iarta-ma pentru ca stiu, insa nu ma pot abtine sa nu-ti tastez, nu ma pot abtine sa nu-ti aud rasul, sau cel putin sa nu te stiu ca faci asta. Imi esti atat de draga, incat nu am rezistat sa nu-ti vanez profilul de facebook si in cele din urma sa cedez inimii a te invita la o plimbare. Sunt constient de el, iar eu nu sunt genul ala de barbat care sa se bage in viata altcuiva, insa tu ma schimbi. E o situatie stupida si mi-as fi dorit sa ies usor din chestia asta, insa exista o legatura psihica mult prea mare care nu ma lasa sa respir normal si nici sa gandesc. Nu as vrea sa fur dragostea nimanui, insa egoul meu care statea linistit in banca lui sa ridicat fulger  si urla incontinuu la mine ca tu ai putea fi a mea. Ai putea fi? Sunt