Journal du' Liuborad

Conduci cu apusul in spate. Mergi in nestire afundandu-te tot mai mult in adancurile noptii. Respir adanc si tragi pe gat o gura de votka. Iti sugrumi orice sansa de a fi constient, in timp ce masina ruleaza singura de parca ar cunoaste drumul. Mananc vise pe care le inec in alcool, mananc imagini pe care le pierd odata cu soarele ce apune dupa dealuri, mananc sunetul glasului tau pe care mi-l fura sticla de bautura spirtoasa. Mananc timp, dar starea de foame ce tinde spre iubire devine din ce in ce mai acerba si beau praf, ce aseaza un strat consistent pe inima mea. Ma opresc din condus, cobor din masina si ma intind pe asfaltul ce plange sub picioarele mele. Il mangai si il consolez. In fiecare zi timpul trece peste noi, lasandu-ne gropi printre ganduri. Oameni grabiti ce ne calca in picioare doar din interes propriu, pentru a ajunge la o anumita destinatie. Desibilam o alta sticla de votka si incepem a trage de toate corzile vocale descarcandu-ne supararile in tipete, ramanand doar

E o chestie sa poti sa-ti indeplinesti visele. Poate e mai important sa-ti indeplinesti gandurile care te apasa zi de zi. Restanta la gaz sau chiria care trebuie platita, iar si iar. Aceeasi rutina zilnica. Aceleasi dimineti seci, cu parul nearanjat cobori pe scari pentru ca lifltul nu merge, te imbarci in masina. Pornesti masina dupa care te gandesti cat de bune ar mai fi fost 15 minute in pat. Te trezesti la realitate cand opresti motorul. Injuri in gand, iar ca sa te calmezi imi infiripesc in minte ca poate se gandeste la tine. Apesi in nestire butonul de "next" de la cd player, cand deodata o melodie ce te inmoaie iti trezeste toate simturile din corpul tau. O asculti pe repeat vre-o 12, 14 minute, in functie de cum prinzi semaforul. Ajungand la punctul culminant, cel de a astepta "verdele", un somn generic te cuprinde, dar nu dureaza mult, pentru ca cel din spatele tau claxoneaza de zor. Au trecut deja 5 secunde din verde, ceea ce inseamna ca "am frigideru

Nu te-am mai chemat, nu ti-am mai vorbit, dar tu probabil imi tii legat sufletul de mana ta, iar mintea mi-o afunzi in ganduri ce imit sentimente care imi transmit dor. Dor de sarutul in noptile tarzii, dor de cafeau bauta la miezul unui rasarit, sau dorul de parul tau ce imi mangaia pieptul dezvelit. Si totusi incet imi sec visele de imaginele abdomenului tau, sau a umarului gol si il umplu cu inchipuirile unei persoane imaginabile. Ii spun La, cu parul de culoarea spicului de grau, ce tinde spre o toamna calduroasa. Numai bine pentru a-mi alina vara torida pe care ai lasa-to in urma ta. Cu ochii plini de un foc albastru, imi aduce racoare mintii, ce se zbatea in zacamintele privirilor tale seci. Cu pielea de natura trandafirilor imi mangaie usor obrazul aspru, iar cu un ton obraznic imi spune ca "barba asta trebuie data jos!". Ii zambesc, o sarut pe frunte si ma simt nebun, atras de zambetul ei de copil  ce ma face sa redau fetei mele acel ranjet adevarat. Imi adoarme mereu

E duminica seara, iar dupa o limpezire acerba a mintii, realizez ca am o pofta nebuna de o sticla cu vin. As soarbe-o ca pe ultimul sarut adevarat si as privi-o ca pe o pereche de sani perfecti tolaniti la razele soarelui pe o plaja parasita. As lasa-o sa imi curga prin vene la fel ca pe ultima dragoste si sa imi adulmece inima precum dorul pe care ti-l port, iubire. As inghiti-o ca un nesatul, precum erau cauvintele mele ce te incalzeau ca mai apoi sa sparg paharul in memoria ultimei noastre partide de dragoste.  Dupa vre-o 5 pahare cu siguranta as incepe s-o patjocoresc doarece va incepe sa se joace cu mintea mea, sa mi te arate ca si cum te-ai duce la dus, dezbracata de caracterul tau spinos, ce mereu imi intepa inima, iar simturile imi vor lua razna, nestiind adevarul din umbra ochiilor mei, sau sa pot decoda cuvintele reci ca un vant de toamna pe care mi le sopteai la ureche. Cel putin ea imi va putea incalzi inima momentan, redandau-mi rosul din obraji, sau gandrile necurate.