Un vis? Sau ...

Nu te-am mai chemat, nu ti-am mai vorbit, dar tu probabil imi tii legat sufletul de mana ta, iar mintea mi-o afunzi in ganduri ce imit sentimente care imi transmit dor. Dor de sarutul in noptile tarzii, dor de cafeau bauta la miezul unui rasarit, sau dorul de parul tau ce imi mangaia pieptul dezvelit. Si totusi incet imi sec visele de imaginele abdomenului tau, sau a umarului gol si il umplu cu inchipuirile unei persoane imaginabile. Ii spun La, cu parul de culoarea spicului de grau, ce tinde spre o toamna calduroasa. Numai bine pentru a-mi alina vara torida pe care ai lasa-to in urma ta. Cu ochii plini de un foc albastru, imi aduce racoare mintii, ce se zbatea in zacamintele privirilor tale seci. Cu pielea de natura trandafirilor imi mangaie usor obrazul aspru, iar cu un ton obraznic imi spune ca "barba asta trebuie data jos!". Ii zambesc, o sarut pe frunte si ma simt nebun, atras de zambetul ei de copil  ce ma face sa redau fetei mele acel ranjet adevarat. Imi adoarme mereu in brate, stransa puternic la piept, cu o mana ratacind prin parul meu. In unele dimineti o simt cum imi sopteste la ureche avand impresia ca e reala, trezindu-ma cu acelasi amar in gura, ca si in precedentele zile. Dar cu stupoare astept noaptea, ce un pusti ce il asteapta pe Mos Craciun, pentru a o putea revedea din nou, pentru a o asculta, ca in cele din urma sa potadormi linistit privind-o cum se aseaza langa mine, punandu-si capul pe umarul meu, iar mirosul ei de dupa o zi de mare sa il simt cu imi excita inima redand-i bataile ce le simteam cand iubeam cu adevarat.