29.09.'13

Si mi-e greu sa-ti spun ca ti-am pastrat un loc cald in inima mea. Mi-e greu sa-ti spun ca ochii mei zabovesc dupa zambetul tau retoric. Mi-e greu sa-ti spun ca iti vreau inima in mainile mele reci, pentru a-ti putea readuce viata inapoi. Mi-e greu sa-ti spun "buna!", sa te intreb ce faci, sau daca te mai gandesti la mine. Mi-e greu sa-ti spun ca mi-e dor de parul tau, spic bolnav de raceala ce tine o vesnicie. 

 Mi-e dor sa imi spui cuvintele tale intelepte, cuvintele ce ma marcau si ma invatau. Mi-e dor de parfumul tau blestemat, ce imi mancau unchiile. Mi-e dor de buzele tale, ce imi captivau ochii precum apusurile de toamna. Mi-e dor de mainile tale reci, pe care le incalzeam cu sufletul meu, alimentat de caldura gandurilor tale.

Mi-e dor de tine, serioasa, matura, naturala. Mi-e dor de tine frumoasa, cu bratele largi deschise, ce imi strangeai gandurile cand zaboveam nelinistit pe campuri.

Hmm, noapte tarzie de inceput de toamna. Gandurile ajung la un capat de drum. Ma uit la o poza tampita de pe facebook, imi reamintesc de tine si nu pot sa imi explic ce te-a schimbat, sau poate ca doar mi se pare. Poate ca, parul tau carliontat, nu mai vrea dragoste de copil oferita de o mana slabita de emotii. Poate ca obrajii tai, nu mai vor sarutarile unor buze ce tremura de frica zilei de maine. Te iubeau atat de mult incat sau blocat in a-ti demonstra sentimentul pe care ti-l datorau. Poate ca zambetul tau nu mai iubeau ochii mari, ce mirati iti privea frumusetea. Doamne, si acum suspin dupa pielea ta fina, mirosul parului proaspat spalat.

Poate ca ochii tau, nu vroiau sa ma vada cu adevarat. Ochii tai, pur si simplu ma vedeau altcineva, doar mintea probabil, oarba de inima ranita, fara de seama mi-a sucit cunostiinta, lasandu-ma singuratic pe campul pustin de unde sa incep sa te caut iarasi. Apoi m-ai atras din nou spre tine, m-ai dat inca o doza din privirile tale, dupa care ai fugit. Ai fugit ...