Esti frumoasa.

E greu sa traiesti fara sentimente, e greu sa respiri fara iubire, e greu sa privesti fara ca cineva sa-ti capteze atentia. Te-am cam lasat balta, tu, cea din visul meu. Aproape te-am uitat. Nu stiu daca iti era dor de mine, dar eu suspin minut cu minut dupa ochii tai calzi.

Stii, imi era dor de tine, de frumusete. Imi era dor sa mi te reamintesc, tu, fata din vis. Imi era dor sa iti simt zambetul, sa iti citesc ochii. Imi era dor sa-ti urmaresc miscarile, sa te privesc ca si cum ai fi un film. Cel mai interesant, placut si captivant film pentru mine. 

Doamne, cat de frumoasa esti, imi tipa urechile in minte, iar inima imi bate, ca si cum proiectile trase de un tanc urias imi zdrobesc pieptul. Imi furi ochii, iar zambetul meu prostesc nu vrea sa se astampare in compania ta. Scot vorbe neintelese de mine doar ca sa te fac atenta, iar urechile imi sunt atintite asupra buzelor tale. Nu ma satur in a te privi. Nu ma satur in a-ti fura energia pozitiva pe care o emani si as vrea sa nu ma satur in a-ti spune cat imi esti de draga. Din pacate caracterul meu puternic de las desavarsit, nu are printre caracteristici de a spune ce simte. Se afunda in constiinta lui, lasandu-ma pe dinafara. Asa ca scriu. Scriu poate vei observa ca cineva acolo te priveste si te adora. Cineva acolo iti spune prin stele noapte buna, si se roaga la ce-a mai mare sa te aibe in grija. Sa te priveasca si prin somn sa-ti spuna ca acolo undeva, eu te astept cu o floare facuta dintr-un servetel, emotionat, sa iti spun cat esti de frumoasa.