visez.

Deschid ochii in fiecare dimineata si ma caut.

 Ma caut si realizez ca nu am sa reusesc prea curand sa fac asta. Ma simt trist si amortit. Gandul inca imi zboara la parul tau cret. Inca iti mai visez tatuajul de pe umerii ce cu nebunie ii sarutam. Apas in gol prin aerul rece si imi imaginez drumul degetului meu pe coloana ta si tresaturile atunci cand te gadilai. Imi amintesc ochii tai mari, caprui, prin care ma vedeam barbatul implinit, fericit, ce tremura la atingerile tale. Si acum iti vad mana ce tandru imi mangaie fruntea, incurajandu-ma, cu saruturile tale. 

Mi-e dor de zambetul tau, mi-e dor de tine.

Imi lipsesc povestile tale despre mare si visele ce mi le cladeam in compania ta. Prin cuvintele tale am vazut pentru prima data marea, iar prin ochii tai rasaritul. Eram ochi si urechi, iar mainile tremurau agale de nerabdare in a fugi cu tine la brat spre largul intins de nisip plin de alge. Prin pielea ta am simtit prima data mirosul apei de mare, iar prin buzele tale am gustat-o. M-ai inebunit cu gustul sarat, combinat cu dulcele sufletului tau.

M-ai inebunit cu starea ta de bine, cu acel curaj pe care stiai sa mi-l injectezi in vene. M-ai inebunit cu "spera" alaturi de "crede" si mi-ai daruit zambetul de multe ori, chiar daca nu erai langa mine.