fata cu ochii cenusii.

Ce mai faci, fata cu ochii cenustii. Mi-e dor de tine. De ce mi-ai disparut din vise, de ce ai inceput a-mi respinge gandurile ce iti poposeau inima, de ce nu imi mai trimiti priviri de foc? Inimii mele ii e rece, tremura dupa cenusa buzelor tale. Sunt atat de obosit si cuprins de o umbra nefireasca. Vin-o te rog, am nevoie sa-mi readuci lumina deasupra buzei de jos. Am nevoie si sa mi-o incalzesti pe cealalta. Am nevoie de tine fata cu ochii cenusii, pur si simplu sa iti simt prezenta. Pur si simplu sa iti simt copsa plina de saruturile din diminetile tarzii. 

Am adormit si m-am trezit singur, m-am trezit infrigurat, inmurmurit cu ganduri funebre. Zabovesc intre doua luni singuratice, fara de comete prin jur. E atat de intuneric, iar eu sunt coplesit de marimea acestora. Mi te inchipui pe tine, ochi cenusii, fruntea lata, doar ca lipsesc stelele din parul tau. Lipsesc valurile ce tind din parul tau albastru ce imi acopereau obrajii incinsi dupa serile la un pahar de vin. Oh, cat mi-e dor de tine, fata cu ochii cenusii, de vorbele tale seci si zambet spumos, de cuvinte intelepte si priviri dulci. Mi-e dor de imbratisari sufocante si plimbari sub licurici. 

Pierdut printre ganduri, dezamortesc sentimentele pierdute, iar cu nostalgie mi-e greu sa te parasesc, sa te las zacand in adancul inimii, ne mai putand sa-ti dau importanta. Te las a-ti pierde vremea prin atriile inimii, plimbandu-te prin artere, ca mai apoi sa ajungi prin tot sistemul circular. Nu ti-ai dat seama, cred, dar tu esti ce-l mai bun analgezic, mi-ai pastrat imunitatea sufletului si protejat inima.
Mi-e dor de tine, fata cu ochii cenusii.