Journal du' Liuborad

Nebierberit, ochi grosi, buze subtiri, uscate, par caramiziu-galbui, carbune in suflet. Obraji reci, nas umed, urechi tarate prin amarul de cuvinte spuse fara de prosos. Brate subtiri, degete lungi, doi pistrui, un cos singuratic pe fruntea prafuita. Unghii rupte, muldare, obosite in incercarea subtila de a misca coapsa moarta a femeii din stanga lui. Decor gri, toamna spre iarna, ger cumplit, suflet pierdut in amintirile inimii. Gand intunecat, picioare inghetate si gust amarui ce duce mai mult a sintome de fiere, decat aroma buzelor fecioarei decedate. Declin psihic si iubire metaforica dintre musca ce zace prin camera intunecata si iubirea mea trantita pe covorul plin de sange. Ranzeste senin si murmura cuvinte cuprinse parca de privirea ei instanta. De ce nu zambeste, nu trasare, nu rasufla? Enervat pe reactiile ei nepasatoare, smulg un ropot de lacrimi seci, doar ca ar impresiona-o. Aceeasi reactie, acelasi subiect, aceeasi privire. Incearc ai fura un sarut de pe buzele ei mov, gl

Ma simt obosit. In mine mahneste inca ceva. Un dor nebun de ceva inca se zbate inauntrul meu. Parca rasare in fiecare moment, precum soarele dimineata, dar se stinge dupa fiecare secunda precum un chibrit ars pana la capat. De fiecare data, doare. De fiecare data o lacrima imi curge pe sub obraz, un fir de par cade, o parte din diafragm uita sa mai pompeze sange, ramanand intr-o meditatie continua. Inchid un ochi, atunci cand imi apare in imaginatie. Creierul meu se joaca parca cu mine, redandu-mi numai portrete a persoanelor de care nu-mi amintesc. Incontinuu imi arata orajii, ochii, parul si gropita din barbie a unei fete pe care nu o cunosc. Cateodata alearga prin visele mele, cu o bentita ce ii tine legat parul si intr-o rochie alba cu margarete imprimate, se tine strans de barele unui scranciob vechi, leganandu-se usor. De multe ori incerc sa nu o bag in seama, dar cand ma uit spre ea, ridica usor capul, iar cu ochii albastri ma arunca in oceanul ce il gazduiesc. Ma trezesc repede

WOW, nu mi-am dat seama, dar a trecut un an de cand am inceput sa scriu. Pe 10 decembrie am inceput aventura. Mi se pare putin ciudat, fiindca la inceput aveam foarte multa imaginatie, insa nu traiam actiunile care imi erau cu pricina insa aveam postari foarte, foarte lungi. Acum imi exprin sentimentele in 2,3 cuvinte insa vi le spun din inima. Cate s-au schimbat intr-un an si sunt mirat ca totusi sunt 3,4 oameni care ma citesc. Zic ca sunt mirat doarece, nu credeam in prima faza ca o sa stie cineva de acest blog. Nume tampit, postari in general cu "ganduri sinucigase" (glumesc), dar totusi inca mai exist. Am fost retinut totusi in ceea ce am scris, doarece poate unele persoane din jurul meu se regasesc in textele mele, iar cateodata recunosc ca desi nu as fi vrut sa le introduc, am tras sageti exacte, precise asupra sentimentelor pe care vroiam sa le impartasesc in realitatea, dar nu am avut curajul. Si da, poate de asta mi-am si facut acest blog. Poate sunt las, sau pur si

Si ce faci cand te pierzi in gandurile inimii? Ce faci cand pur si simplu inima iti cere sa te duci, sa o privesti. Cand inima iti spune cat de prost esti si las.  Am patit de multe ori, sa privesc ochii de care eram inebunit si sa nu pot sa le spun cat de mut ii ador. Am privit aceeasi ochi de mai multe ori. De fiecare daca inima tipa, ochii imi tresareau, buzele murmurau, iar urechile asteptau cu nerabdare cuvintele ce imi stateau pe limba. Mainile imi fugeau spre parul ei, iar nasul adulmeca cu mare savoare parfumul ei trecut. Ii mangaiam buzele crapate cu gandul inimii, iar suflul meu mi se parea mai puternic decat soaptele ce in timpam creierul mi le soptea. Niciodata nu am avut puterea sa raspund cuvintelor ei, iar dupa fiecare intalnire fugeam cu mine intr-un loc singuratic in care tipam in gura mare tot ce sufletul imi plangea prin ganduri. Tremurau pleoapele, iar picioarele fugeau scapate parca din control. Visam mereu parul tau saten in vant, iar obrazul drept stand lipit de

Sufletul cugeta dupa roseata de pe paharul umplut cu vin rosu. L-am secat intr-o graba salbatica. Alcoolul ma face sa simt. Sa simt iubire, triste, frica, timiditate. Ma face sa ma descopar, ma inspira si ma ajuta sa ma redescopar. Suna ca si cum as fi un acoolic notoriu. Defapt doar tanjesc dupa un pahar de vin, dulce. Tanjesc dupa o noapte in care sudoarea mea se inpleteste cu cea a ta, iar visele noastre ne vor lega cel putin pana la rasaritul soarelui. De ce ma lasi sa tremur in intunericul gandurilor tale, iar buzele crapate incerci sa mi le seci de cuvinte neghioabe? Nu ma provoca sa fiu nepasator. Lasa-mi gandul sa te caute, iar inima sa-mi bata la lumina ochilor tai. Lasa-mi bratul sa-ti cuprinda soldul si obrazul sa-ti acopere buzele. Nu fi rece, nu ma minti. Indulceste-te ca si sticla de vin ce o visez, scaldandu-te in apele sarate ale marii. Fi femeia care ma face sa visez si nu cea dupa care visez.

Decembrie 4.  Toamna. Cer rosu, aer rece, parbriz inghetat. Manusi gri. Fular din lana. Caciula. Aburi. Gol in stomac. Iubire muribunda. Decembrie 4.  Copaci obositi. Aspalt taiat. Noxe. Sunet de lebede. Marea gri. Ochiul tau caprui. Pasari. Gard inalt, mort. Electricitate. Decembrie 4. Cald. Zambet. Limba. Maini stranse. Imbatisari. Sarut. Gadil usor umarut tau fierbinte. Iti iubesc alunita. Buzele astern pe fruntea ta. Decembrie 4. Degetul tau mic. Nas rece. Suflul meu. Buza de sus crapata. Vand ce taie in doua spranceana. Vorbe fierbinti. Decembrie 4. Tristete. Privire provocatoare. Mangaiere parsiva. Inselaciune. Inima ranita. Lacrimi. Sange. Planset. Sinucidere. Decembrie 4.