Gri.

Nebierberit, ochi grosi, buze subtiri, uscate, par caramiziu-galbui, carbune in suflet. Obraji reci, nas umed, urechi tarate prin amarul de cuvinte spuse fara de prosos. Brate subtiri, degete lungi, doi pistrui, un cos singuratic pe fruntea prafuita. Unghii rupte, muldare, obosite in incercarea subtila de a misca coapsa moarta a femeii din stanga lui. Decor gri, toamna spre iarna, ger cumplit, suflet pierdut in amintirile inimii.

Gand intunecat, picioare inghetate si gust amarui ce duce mai mult a sintome de fiere, decat aroma buzelor fecioarei decedate. Declin psihic si iubire metaforica dintre musca ce zace prin camera intunecata si iubirea mea trantita pe covorul plin de sange.

Ranzeste senin si murmura cuvinte cuprinse parca de privirea ei instanta. De ce nu zambeste, nu trasare, nu rasufla? Enervat pe reactiile ei nepasatoare, smulg un ropot de lacrimi seci, doar ca ar impresiona-o. Aceeasi reactie, acelasi subiect, aceeasi privire. Incearc ai fura un sarut de pe buzele ei mov, glaciare.

Incetinit mental, ridic mainile pentru a si le cuprinde in jurul capului.

 Mahnit un lichid rosu curge pe aceeasi frunte indepartand praful, imbratisand cu o tremurare adaca mainile muldare.