imagine.

Iubita mea, am furat nisip din sanul marii sa-ti aduc. Am alergat in vis si am zburat spre cat am putut de repede sa te ajung si sa-ti daruiesc sticluta cu scoici si miros de sare.

 Nu mai erai

. M-ai uitat iar iubito.

 M-ai lasat din nou singur sa am ratacesc printre gandurile mele. 

Mi te imaginez din nou langa mine la un pahar de vin, pe melodiile lui Adrian Naidin. Dar tie nu iti place vinul, si nici melodiile lui Naidin nu ti se par cine stie. Ce ma fac eu cu tine, stiind ca sufletul  imi e respins mereu si mereu de caracterul tau nabadaios. Ce ma fac eu lovindu-ma mereu de privirea ta sumbra si de raspunsurile tale mereu negative. 

Sunt obosit, sunt intr-un colaps psihic cand vine vorba de tine, iubire. Mi-e teama si de multe ori ma ranesc singur prin nesiguranta cu care imi e caracterizat sufletul in acest moment infinit. Nu mai stiu ce e ala sarut, sau strangeri de brate. Am uitat cuvinte si gesturi, mi-au fost trecute in nestire mii de simtiri despre ce si cum. Am uitat ce e aia o plimbare in miez de seara si cat de mult inseamna o imbratisare. Tu iubito iti mai aminteste de mine? Iti mai amintesti de singuratatea ce ti-o port de ani?

Mai beau un pahar de vin iubito si ma asez usor in balansoar fiindu-mi frica de trecerea anilor si aceeasi imagine in care tu esti absenta, din privirea mea.