noapte de iunie.

Nimic nu poti cumpara cu vinul, atunci cand vrei voluntar sa-ti lasi gandurile sa alerge necontenit si necontrolat prin mintea ta. Se termina un pahar, incep altul si tot asa pana mintea ta incepe sa o ia pe contrasens fara ca tu sa-ti ceri prea multe explicatii. Vinul nu iti cere explicatii, insa da inimii impulsuri de care in mod normal nu ar avea nevoie sa le aiba.

Te intreb cateodata care este rolul tau si ce trebuie sa joci cu adevarat pe scena asta de zi cu zi. Mai trebuie sa minti, mai trebuie sa zambesti fals. Mai trebuie oare sa te gandesti la iubire, mai trebuie sa te gandesti cu adevarat la buze sarate. Am cateva zile in care ma gandesc neincetat la ce gust ar fi avut buzele ei imbinate cu aroma marii. Cum i-ar fi mirosit parul dupa amieze de scaldat printre valuri si cat de fierbinte iar fi fost pielea dupa ore de zambovit pe sezlong langa inima mea. 

Ma gandeam cum i-ar fi stat langa mine seara pe terasa la un pahar de vin si cum mi-ar fi stat mie cu zambetul ei alaturi. 

-Mai bem un pahar de vin -

E ciudat cum ne poarta vantul. Cei ce stiu sa se ghideze precum un zmeu, sunt sustinuti in aer, ceilalti le e greu sa se desprinda de sol. Le e greu sa viseze si sa spere ca poate vor zbura vreodata, nestiind ca e necesar de o jumatate care sa tragada de sfoara si sa te lanseze. E nevoie de iubire si de incredere, dar ce mai inseamna iubire? si mai ales incredere?