Real sau Nu?

Hei! "Neata!" Imi era dor sa scriu ceva, dar lipsa de idei si amarul din suflet, mi-au cam inghetat mintea ceva vreme. (As fi putut sa va scriu despre o fosta iubita, sau cel mai bun prieten, sau pur si simplu despre oamenii din jur. Dar am gasit cate o explicatie pentru fiecare in parte destul de plauzibila pentru mine. De fostele iubiri nu prea mai are rost sa vorbesti, e trecut, rascolire de amintiri, nu merita. Cel mai bun prieten? Daa, ar fi fost un subiect destul de bun, nu vreau sa creez vise, unele bune, altele rele. Se stiu ei care si cum sunt, iar despre cei in jurul meu, sunt o multime de prosti care trec pe langa noi. Dar cine sunt eu sa ii critic. Ii lasam sa isi dea ei seama cand, ce, sau unde.) Nu pot spune ca acum situatia sta altfel, dar pot sa zic ca un mic foc bate asupra inimii mele.

Azi am avut putin timp pentru a medita asupra lucrurilor care au trecut foarte rapid pe langa mine. Ce a rezultat din toate astea? Surprinzator dupa parerea mea, a fost faptul ca la orice gand care mi-ar fi trecut prin cap, aparea o persoana care nu stiu cum, sau nu stiu de ce mi-o imaginam zambind. Mi-o imaginam cum ma privea, cu ochii largi deschisi, de o culoare a marii, in care cu siguranta putea-i sa petreci o secunda intr-o vesnicie de imaginatie a unei lumi in care te aflai doar tu cu ea, cu parul nu foarte lung, imbracata simplu, iar acel zambet era unic. Era unul in care parea fericita alaturi de mine. Nesatul de imaginea pe care o creasem, incercam sa ii vorbesc, cel putin sa o fac sa zambeasca, incercam sa o gadil, sa o mangai, sa ii spun ca o apreciez doar pentru simplul fapt ca imi este doar o prietena. Apoi, trezindu-ma usor la realitatea, am observat ca in acel mic peisaj in care ma aflam era fata cu care eu nu credeam ca o sa am de-a face cu ea vreodata. Era persoana care a fost mai mereu in jurul meu, nevrand sau poate neputand sa o observ cu alti ochi. Era persoana care pana de mult timp imi era antipatica si nu ma simteam atat de liber sa ma exprim in fata ei, in comparatie cu alte persoane. Era persoana care fara sa vrea incepusem in adancul inimii sa ii aprind un felinar. Sa ii dau sansa, ca poate candva ea va cauta un loc cald, unde sa poata sa se simta "ea" .

Si da, poate ca uneori in trece prin gand, dar niciodata nu am crezut ca poate ar putea fi ceva si binenteles nici nu cred. Eu sunt doar un blond, care la doua, trei beri se ameteste si incepe sa fie un amorezat de doi bani, eu sunt baiatul cuminte, care inca mai crede in vorbele lui mama, baiatul care nu cred ca as putea sa ii ofer ceea ce ea ar putea cauta. 

Ea? Da, buna intrebare. E legat de mine, majoritatea prietenilor sau cunostinte citesc aceste randuri si o posibil ca cineva sa-si dea semana despre ce fata e vorba. Stati calmi, nu vreau sa se afle. Nu ar fi ceva normal, ma ales pentru mine. Scriu doar pentru ca ar vrea sa scap de ea, la modul ca ar fi ceva imposibil. Deci, ea? Ea daa. Nu as putea sa o descriu la modul cum o vad altii. Ci la modul cum o vad eu, deoarece as vrea sa fie cum o vad eu. Este frumoasa. Ca orice fata frumoasa langa ea, nu ar putea avea un baiat cuminte. Zic ca, poate ar prefera unul cu mai mult tupeu, unul poate cu mai putina minte, dar sa fie mai "barbat". Privirea? Aici nu spun prea multe, desi as avea de scris poate trei patru pagini. Ten catifelat, dragut, parul bine aranjat. Imi place parfumul ei desi spre stupoarea mea nu am putut realiza pana de ceva vreme. Sunt multe lucruri de zis, dar cred ca e deajuns. Pentru moment.

p.s. imi pare rau ...