Journal du' Liuborad

Suferim ca fraierii de cele mai multe ori si ne afundam in ganduri. Dar oare mai putem sa mai iubim ca la inceput?  Mereu mi-am propus sa trec mai departe si m-am ambitionat si am zambit, am incercat sa uit, insa inconstient am legat cate o franghie de fiecare moment trait, tarandu-le dupa mine, pentru a trage mereu de ea, cand mi-e dor de prima iubire, sau pentru a-mi reaminti cum era sa fii fericit, cum era si fiu copil, nepatat de ura despartirilor si nelovit de sinucigasa iubire. Poate nu e bine, insa m-am obijnuit sa adorm strangand in brate acele franghii, redandu-mi momentele dorite din trecut. Si incep sa devin melancolic, sa-mi surada gandurile despre fluturasii din stomac si pielea de gaina a sarutului ei, neconstientizand ca defapt alerg in prezent printre randurile cartii vietii mele. Am fugit de multe ori, am fost las, am fost superficial si am gresit. Fugind in graba mi-am uitat in trecut parti din mine. Fiecare-i persoana i-am lasat mai mult sau mai putin di

Saruta-mi pometii, continua pe obraji acoperiti de barba aspra. Stiu ca o sa-mi scoti ochii si ca o sa te iriti, dar ma simt barbat cu ea. Inchide ochii si mangaiemi ceafa.  Buzele mi-s seci, iar rujul tau are tenta afrodisiaca.  Te rog, nu-mi muldari camasa, strangea-ma cat poti de tare de mana, descarca-te. "Nu, nu musca!", insa ea isi infinge dintii in buza mea de jos.  Foloseste-ti limba, mai jos, buza ranita, suflul tau, inima-mi bate.  Prea mult fond de ten, prea putin parfum. Imi place parfumul tau, imi place mirosul parului tau, imi place gustul salivei tale.  Nu, nu de par, urasc sa ma tragi de par.  Lasa-ma sa te sarut dupa ureche! Lasa-ma ti-am spus, stiu ca-ti place.  Am plecat sa te caut! Sa te caut pe sub haine. Acum te rog, Da muzica mai tare, curge prin vene. Eu iti curg prin vene...

A trecut. Am uitat zambetul tau, am uitat gustul sarutului tau, am uitat forma buzelor tale, am uitat linia coapselor tale. A trecut, insa te mai simt. Iti mai simt privirea, iti mai simt surasul, taile inimii, forma sanilor, gandurile si cred ca iti mai simt si ura. Imi amintesc zambetul meu ciudat ce mi te trezea dimineata si surasul tau ce dadea in nebunesc. Simt inca, in subconstient, ca retina ta imi mai mangaie cristalinul, iar pielea ta inca isi imbina celulele cu ale mele. Te simt in vis, te ating, iar cateodata imi pui degetul pe buze, sa tac. Tac, doar sa te privesc si sa-mi amintesc cat de mult te-am iubit, tac sa te privesc cat de frumoasa ai ramas in amintirea mea, sub dus, lasand lacrimile de apa sa-ti mangaie trupul ce era doar al meu. Doamne, cat de importanta ai fost subconstientului meu si cat de mult te-a iubit visele mele. Ai fost calea mea, drumul ce ma initiat prin transformarile iubirii si iti multumesc. Nu cred insa ca era mai bine sa te tin langa mine, nu

Ce faci cand nu mai ai rabdare cu viata ta, cand nu mai simti ca timpul trece, desi fuge pe langa tine. Ce faci, cand inca astepti ca cineva sa vina sa-ti stranga mana si sa-ti sarute acei obraji uitati. Nu e vorba de luat amploare, sau de facut pasi spre fericire. E vorba doar de nelinistea pe care sufletul tau o are. Si te macina, si iti mananca fulgi din inima. Te ofilesti ca o floare, ce nu-i dai importanta. Pana si floarea are nevoie de dialog pentru asi sustine viata. Apuci sa te usuci usor, fara sa-ti dai prea mult seama, iar deodata, cand ai timp sa te privesti, cand ai timp din nou sa te asculti, realizezi ca esti sec. Realizez si esti plin de suflat uscat si gol de ganduri ce duc spre dialogul ce iti sustine viata. Atat de repede alergam pe langa noi, fara sa ne oferim vorbe bune, fara sa ne strangem inima in brate.  Inca sunt copilul ce vrea sa creasca " mare ", insa mi-e frica sa inteleg ce inseamna a fi "mare". Sunt acel copil ce viseaza ca i