scurt

Suferim ca fraierii de cele mai multe ori si ne afundam in ganduri.

Dar oare mai putem sa mai iubim ca la inceput? 

Mereu mi-am propus sa trec mai departe si m-am ambitionat si am zambit, am incercat sa uit, insa inconstient am legat cate o franghie de fiecare moment trait, tarandu-le dupa mine, pentru a trage mereu de ea, cand mi-e dor de prima iubire, sau pentru a-mi reaminti cum era sa fii fericit, cum era si fiu copil, nepatat de ura despartirilor si nelovit de sinucigasa iubire. Poate nu e bine, insa m-am obijnuit sa adorm strangand in brate acele franghii, redandu-mi momentele dorite din trecut. Si incep sa devin melancolic, sa-mi surada gandurile despre fluturasii din stomac si pielea de gaina a sarutului ei, neconstientizand ca defapt alerg in prezent printre randurile cartii vietii mele.

Am fugit de multe ori, am fost las, am fost superficial si am gresit. Fugind in graba mi-am uitat in trecut parti din mine. Fiecare-i persoana i-am lasat mai mult sau mai putin din suflet, insa acelor care le-am iubit am rupt din inima si din ganduri lasandu-le acolo, traind si acum departe de mine, nascotind sentimentele din acea perioada. 

Acum plutesc in acea balta plina de sange. Mi-e somn.