Iubirea?

"Nu îți lasă mintea să se îndoiască de iubirea pe care în inima o porți."

Spun asta deoarece noi, generația ce ne curge prin vene internet suntem atât de proşti încât nu mai știm sa ne programam viața astfel încât să ne declaram dragostea ce o purtam pe umeri. Ne sinchizim după monitoare de 15 inchi și zâmbim fără sa dăm impresia ca facem ăsta,  pentru a nu ne putea arăta adevărată față. Ne schimbam repede mai ales când vine vorba de iubire ce curge prin cabluri de rețele și ne iubim din ce în ce mai mult pe Skype.  Ne e frica de o plimbare în parc și de vocea ce nu ți se pare normală dacă nu e trecuta prin semnalul de WiFi. Ne certăm singuri ca suntem incapabili sa ținem o conversație cu fata pe care o îndrăgim iar ea ar fi mult prea fraieră sa îți spună în față cât de mult îi placi. Ne mințim singuri printre degetele ce apasă pe tastatura care șoptește ai ea pe fundal regretul inimii ce cere cu disperare atenția pe care ne-o dorim. Te simți singuri deseori deși pe Facebook ai prieteni on-line ce, din nu știu ce motiv nu ai curajul de ai întreba ce faci.  Te respingi singur și devii imun în mare parte frumuseții pe care natura ți-o destăinuie. 

Afară plouă, dar tu nu mai cunoști senzația rece care sa îți deschidă gândurile și în cele mai fericite cazuri sa îți spele inima. De când nu țî-ai mai spălat inima, de când nu ai mai lăsat-o sa se scalde în dragostea ei? Prostule,  ai uitat de ea și te întrebi mereu de ce îți minți inima ca ție pofta de vin. Mereu am știut ca acolo sus în capul tău făceai ăsta pentru ați lasă inima sloboda.

E atât de ușor sa o faci și fără vin, însă ăsta ar însemna că sa iubești în fiecare zi.

Îmi ea frica și îmi e din ce în ce mai greu sa mai țin toată iubirea asta ce apasă greu pe inima mea.