Journal du' Liuborad

Ma opresc din fumat tigara si ma sterg bine la ochi! O fi ea? Ce-a care cand imi zapacea gandurile? Daa.. E fata cu parul roscat facut bucle, cu ochii caprui, ochi ce nu ii voi putea uita prea curand. Imbracata la fel, cu geaca aceea veche, neagra, cu acei blugi mulati, cerceii mei preferati si parfumul ce candva imi lua mintile. Ma aproprii de ea si cu timiditate ii soptesc: -Hei! "Ce faci?", ii zic transmitandu-i pe langa un gand bun si un zambet mai mult sau mai putin cinic. "Ma gandesc la tine..", continui eu cu un gust amar. Imi tremura pielea, imi creste pulsul, mi se usuca buzele. Inghit in sec si ii soptesc: " Mi-e dor de un sarut de-al tau!" Isi fixeaza un punct in indepartare si reuseste spre mahnirea ma sa nu ma bage in seama. "Ma aude oare? Vrea sa ma auda?" Ma inunda intrebarile astea doua. Acum cand suntem unul langa celalalt dupa atat timp, de ce nu imi spui nimic? Cel putin scoate-mi ochii, tipa la mine si roaga-ma sa iti explic d

Nu mai am ganduri. Nu mai visez, nu imi mai promit nimic, nu mai fac planuri. Simt cum timpul se scurge pe langa mine fara ai realiza scopul.Sunt de aceeasi parere ca si ceilalti, ca poate acesta le rezolva pe toate, dar oare cand? Cand voi putea sa spun si eu cu varf si indesat ca : " DA! " Sunt fericit, iubesc din nou, iar viata mea decurge conform unui sir de evenimente total opuse celor care imi strabat lumea in aceasta perioada. Cand voi putea sa incetez a mai purta masca falsa, cuprinsa de un zambet cinic de care mi-e din tot sufletul scarba de el. Nu mai pot sa imi ascund lacrimile sub pielea mucegaita din obrajii mei. Ma dor genele de la atatea clipiri in care mimam adevarul, sau ma indoiam de cuvintele mele si fruntea ce o mangaiam in semn de disperarea. Si parul plange, cand simte suferinta neuronilor mei, alaturi de buze, care traiesc in trecut, la gandul ca, candva, savoarea buzelor fierbinti le faceau sa traiasca. Le e dor sa simta pielea ta aspra, gustul sarat a

Neata lume! E joi e "Valentine's day". Cata fericire pe capul tuturor indragostitilor. Flori peste tot unde arunci ochii, miros de tarabe pline cu toate rahaturile impanzesc strazile, iar vanzatorii, niste cersetori care te ademenesc cu tot felul de replici. Sunt putin frustrat pentru ca inca nu am curajul sa-i zic daca iesim undeva mai pe seara. Sunt frustat pentru ca mie frica de mine. Da! De mine mi-e frica. Realizez ca sunt un prost si incerc sa ma repar, dar degeaba. M-am obijnuit sa pierd din cauza rationamentului meu. M-am obijnuit ca lumea sa se indeparteze usor, usor de cararile vietii mele. Sunt frustat pe cei ce iubesc! Ei au parte de bucurii, de imbratisari, saruturi, ganduri, vise, planuri. Eu? Ma gandesc ce sa ii spun sa nu o indepartez, cum sa fac sa o apropii, ce sa gandesc ca sa nu o plictisesc. Ma gandesc cum ar fi cu ea, cum ar fi fara. Ma gandesc daca ar accepta sa mai iesim la un film. Ar fi frumos, sa fac o obijnuinta. Chiar daca am mai fi prieteni s

Stii, ma intreaba daca am fost vreodata la mare. Ii raspund cu dezamagire ca nu. Dar am visat doua decenii la momentul in care o sa las apa sarata sa imi acopere trupul. Mi-a promis ca o sa ma tina aproape de ea. Mi-a zis ca anul acesta nu ma va lasa sa zabovesc singur printre zidurile de beton a aceluiasi cartier intunecat si plin si vagabonti. M-am saturat sa privesc cum soarele rasare de dupa blocuri. M-am saturat de toata aglomeratia asta urbana in care oameni nu fac altceva decat sa-si complice viata. Eu vreau simplitate. Vreau sa fim doar noi doi, intr-un colt al lumii. Un colt acoperit de nisip si incalzit de petalele soarelui. Cu o cabana undeva intr-un loc restrans in care sa ne putem feri de vazul celor prosti.Stii mi te imaginezi cum stai dezvelita pe nisipul fierbinte. Privesc cum soarele te imbratiseaza lasand dare de bronz in locurile unde te-a atins. Pivesc cum vantul isi trece degetele prin parul tau cret, cum iti separa fir cu fir de parca mai apoi marea ar trebui sa v

E luni dimineata, in jur de ora unu. Nu am somn. Sau mai bine zis ceva nu ma lasa sa adorm. Am sentimentul ca trebuie sa astept pe cineva, patul fiind gol. Privesc fereastra. Privesc cu mii de fulgi se unesc pentru a fi impreuna. La lumina uui felinar stradal acestia isi joaca rolurile ca niste actori adevarati. Plonjeaza usor spre pamant purtati in plama de catre vant. Pentru el e o joaca, ii ridica inapoi pe cei visatori pentru a le mai da o data sansa la o ultima vedere asupra noastra, dupa care ii aseaza in rand cu ceilalti. Ceilalti fiind fulgi lenesi, cei care se misca agale si poposesc pe fereastra cuiva cu gandul sa scape de acest drum dintre nori si pamant, pe cei destepti care gandesc fiecare miscare pe care o iau, incercand sa aterizeze pe planuri intinse de unde pot sta alaturi de cei de-o seama, pe cei curajosi care il roaga sa le de-a o ultima suflare ce sa-i poarte pe taramuri necunoscute, sau la barierele dintre cald si racoare, pe cei fricosi, care din pricina gandirii

Sunt putin nervos in seara asta.Am o stare aiurea, ma simt agitat. Poate ca e mai bine sa-mi tin gandurile intr-o  cusca in noapte asta. Intr-o cusca ultrasecurizata, una din care sa nu pot iesi pentru a se imprime pe o foaie hartie sau pe blog. Ma simt ciudat si poate am nevoie de o schimbare in viata mea. Am nevoie de aer proaspat, de aer incurajator si optimist, unul sa-mi dea forta psihica de a trece peste caracterul meu las si sa spulbere memoriile ce ma inunda cu idei de imi storc creierii! Ma simt singur si trebuie sa stopez  a ma izbi in zidurile stramte a constiinte mele. Nu mai am puterea de a respira si incerc cu disperare sa fug. Sa fug de mine, de sufletul meu ratacit pe alei incrusitate a unor povesti de dragoste cu nu au nici un sfarsit in mintea mea. A lasat pe fiecare, intr-un mic colt a unei carari fara infundatura cate o mica parte din aura lui. Iar acum destramat are nevoie de incredere, de caldura. Are nevoie de a se reculege sunt indrumarea mintii. Am nevoie de as

Sunt plin de invidie. Sunt invidios pe persoanele care au trecut prin viata mea, iar acum au tot ce is poate dori un simplu om. Au parte de iubire infinita. Ei au avut norocul ca in viata lor sa apara acea fiinta care sa le completeze inima. Sa le completeze sufletul si mintea, sa le completeze fizic. Acea fiinta care sa te faca sa traiesti. Sa iti dea un rost sa te trezesti dimineata si de a ti-o imagina cu ea in brate. Sa-ti imaginezi cum te scoli din pat pur si simplu cu cateva momente inaintea ei. Doar pentru a privii-o cum doarme, cum tresare sau cum viseaza. Apoi sa deschizi fereastra si sa vezi cum lumina ii atinge pielea umeda de sarutarile tale. Sa o usuce si sa se amestece cu gustul buzelor tale, dupa o noapte in care luna a fost martora a iubirii voastre. Apoi sa ii pregatesti cafeaua doar pentru ai fura un simplu suras sau un cald "Te Iubesc"! Intr-un fel ma bucur pentru ei, deoarece sunt persoane care au o importanta desul de mare pentru mine. De aceea in momentu

Stiti, astazi m-am intalnit cu o veche persoana, cu o importanta destul de adanca in inima mea. Stiu, poate citesti si tu prostiile pe care le zic aici, dar ... Dar nimic. Mi-am dat seama cat de multe am avut de invatat de la ea, cat de mult am avut de apreciat. Sincer ma gandeam ca poate, nu credeam ca o s-o mai reintalnesc vreodata. Ma gandeam ca poate a fost doar prima fata care pentru intaia oara a facut sa ma gandesc la ce sunt eu, sau la ce as putea sa fiu, intaia care ma facut sa trec de o granita a viselor, una in care timpul era nelimitat iar clipele langa ea momente in care luna si soarele ar fi impreuna in acelasi timp, unul langa altul pe un cer in care nu iti puteai da seama daca era noapte sau zi, ci pur si simplu noi. Spre surprinderea mea, am putut fi eu, la modul cel mai realistic si nu blondul care statea in coltul lui, neclintind o vorba care sa o atinga, sa ii spuna poate cat de bine ii sta parul, sau cat de extraordinar ii era zambetul. A, apropo de zambet. De m-ar