M-am ratacit.

Sunt putin nervos in seara asta.Am o stare aiurea, ma simt agitat. Poate ca e mai bine sa-mi tin gandurile intr-o  cusca in noapte asta. Intr-o cusca ultrasecurizata, una din care sa nu pot iesi pentru a se imprime pe o foaie hartie sau pe blog. Ma simt ciudat si poate am nevoie de o schimbare in viata mea. Am nevoie de aer proaspat, de aer incurajator si optimist, unul sa-mi dea forta psihica de a trece peste caracterul meu las si sa spulbere memoriile ce ma inunda cu idei de imi storc creierii! Ma simt singur si trebuie sa stopez  a ma izbi in zidurile stramte a constiinte mele. Nu mai am puterea de a respira si incerc cu disperare sa fug. Sa fug de mine, de sufletul meu ratacit pe alei incrusitate a unor povesti de dragoste cu nu au nici un sfarsit in mintea mea. A lasat pe fiecare, intr-un mic colt a unei carari fara infundatura cate o mica parte din aura lui. Iar acum destramat are nevoie de incredere, de caldura. Are nevoie de a se reculege sunt indrumarea mintii. Am nevoie de asta. Am nevoie sa culeg inapoi fiecare bucatica, fiecare colt. Am nevoie sa ma reintragesc in bratele cuiva care este constienta ca imi poate oferi simtirile de care am nevoie. O persoana care sa imi culeaga mintile si sa nu le imprastie prin toate partile lumii. V-am lasat in seara asta. Ma scufund in adancuri sa imi caut sufletul, dupa care am sa alerg de nebun prin minte. Sa il caut si pe al tau. Poate cel putin la mine in cap o sa fim fericit...