Vis sau ... ?

Stii, ma intreaba daca am fost vreodata la mare. Ii raspund cu dezamagire ca nu. Dar am visat doua decenii la momentul in care o sa las apa sarata sa imi acopere trupul. Mi-a promis ca o sa ma tina aproape de ea. Mi-a zis ca anul acesta nu ma va lasa sa zabovesc singur printre zidurile de beton a aceluiasi cartier intunecat si plin si vagabonti. M-am saturat sa privesc cum soarele rasare de dupa blocuri. M-am saturat de toata aglomeratia asta urbana in care oameni nu fac altceva decat sa-si complice viata. Eu vreau simplitate. Vreau sa fim doar noi doi, intr-un colt al lumii. Un colt acoperit de nisip si incalzit de petalele soarelui. Cu o cabana undeva intr-un loc restrans in care sa ne putem feri de vazul celor prosti.Stii mi te imaginezi cum stai dezvelita pe nisipul fierbinte. Privesc cum soarele te imbratiseaza lasand dare de bronz in locurile unde te-a atins. Pivesc cum vantul isi trece degetele prin parul tau cret, cum iti separa fir cu fir de parca mai apoi marea ar trebui sa vina sa ti-l impleteasca. Stii? Am putea sa luam cina pe plaja incalzita de soare, ceva simplu, poate am putea comanda ceva sau daca ai tu vreo idee? Apoi sa bem un pahar de vin bun, unul dulce, sau demidulce la lumina lunii. "Ai grija, ti sa scurs o picatura pe pielea incinsa" ii zic! Aceasta din urma  fierbea la caldura pe care o emana trupul ei, evaporandu-se lasand un miros dulceag. Imi venea sa o sarut si sa ii explic ca atat timp cat ea va fi acolo, eu ma multumesc doar sa o privesc. Sa o vad fericita caci, zambetul ei e tot ce imi doresc.