Ganduri.

Nu mai am ganduri. Nu mai visez, nu imi mai promit nimic, nu mai fac planuri. Simt cum timpul se scurge pe langa mine fara ai realiza scopul.Sunt de aceeasi parere ca si ceilalti, ca poate acesta le rezolva pe toate, dar oare cand? Cand voi putea sa spun si eu cu varf si indesat ca : " DA! " Sunt fericit, iubesc din nou, iar viata mea decurge conform unui sir de evenimente total opuse celor care imi strabat lumea in aceasta perioada. Cand voi putea sa incetez a mai purta masca falsa, cuprinsa de un zambet cinic de care mi-e din tot sufletul scarba de el. Nu mai pot sa imi ascund lacrimile sub pielea mucegaita din obrajii mei. Ma dor genele de la atatea clipiri in care mimam adevarul, sau ma indoiam de cuvintele mele si fruntea ce o mangaiam in semn de disperarea. Si parul plange, cand simte suferinta neuronilor mei, alaturi de buze, care traiesc in trecut, la gandul ca, candva, savoarea buzelor fierbinti le faceau sa traiasca. Le e dor sa simta pielea ta aspra, gustul sarat al trupului tau, sau saliva unei foste iubite ce te inebunea cu un sarut. Acum crapate, varsa picaturi de sange ce fac ca barbia sa care cu si mai multa dificultate povara mintii mele plina de resentimente.

Incercam a-mi readuce imagini din momentele cand adolescend fiind, aveai o iubita langa tine. Cu ea aveai sa descoperi lumea lumea tineretii, lume acuprinsa de mult sex, acool sau droguri. Ce conta daca o faceai protejat, neprotejat, in pat, bucatarie, canapea, dormitor, pereti, covor, balcon, scari de bloc, masini, autobuze, tramvaie, metrou, pamant, iarba, soare, nisip, ploaie, barca. Tu doar iti traiai visul de a trece la alt nivel. Ce conta ca faceai sex peste tot, sau ca beai alcool mai mult decat poti duce? Conta doar ca eram tineri si ce ne pasa noua de altceva?

Acum gandim diferit unii dintre noi. Duci cu greu unele amintiri pacatoare pe umeri si cu rusine incerci a-ti croi un nou drum. Unul in care sa descoperi lumea propriu-zisa, cea in care limita bunului simt este ca baza, iar iubirea adevarata carea spre infinit. Ar trebui sa ne canalizam gandurile spre tinte ce ar putea sa ne faca mai buni ca oameni.