Poate?!

Stiti, astazi m-am intalnit cu o veche persoana, cu o importanta destul de adanca in inima mea. Stiu, poate citesti si tu prostiile pe care le zic aici, dar ... Dar nimic. Mi-am dat seama cat de multe am avut de invatat de la ea, cat de mult am avut de apreciat. Sincer ma gandeam ca poate, nu credeam ca o s-o mai reintalnesc vreodata. Ma gandeam ca poate a fost doar prima fata care pentru intaia oara a facut sa ma gandesc la ce sunt eu, sau la ce as putea sa fiu, intaia care ma facut sa trec de o granita a viselor, una in care timpul era nelimitat iar clipele langa ea momente in care luna si soarele ar fi impreuna in acelasi timp, unul langa altul pe un cer in care nu iti puteai da seama daca era noapte sau zi, ci pur si simplu noi. Spre surprinderea mea, am putut fi eu, la modul cel mai realistic si nu blondul care statea in coltul lui, neclintind o vorba care sa o atinga, sa ii spuna poate cat de bine ii sta parul, sau cat de extraordinar ii era zambetul. A, apropo de zambet. De m-ar intreba cineva ce inseamna raiul? Ar fi ceva de genul: la mare, pe plaja, privind poate un rasarit, in care ea, cu parul desprins, arsa de soare, gafaind dupa o noapte in care nici o celula de-a ei nu a stat cinci minute, ea cu miros de apa sarata si nisip pe picioare ma tine strans de mana. Aceasta imagine impreuna cu zambetul tau, ar fi putin ceva mai mult decat raiul (dupa parerea mea). Stii, imi vorbea azi, incercam sa fiu cu desavarsire atent, dar din clipa in clipa, gandul imi zbura la trasaturile ei. La privirea ei, la mimica. Era frumoasa si cand vorbea si cand gesticula. Sau cand clipea, atunci puteam sa o privesc fara timiditate. Pentru ca in momentul in care ea inchidea ochii, opream timul si o analizam. O priveam si realizam ca poate nu e de aici, e dintr-un loc din care noi oamenii nu facem parte. Ce cauta aici, de ce poate a iesit cu mine la o cafea, ce mai insemn eu pentru ea, ce mai inseamna ea pentru mine? Era speciala. Forma obrajilor, genele, ochii, pielea, mirosul, sunt insusiri pe care la gasesti sub mult alte forme la persoane. La ea? Era diferit, totul era perfect structurat, perfect pentru a rezulta ceva ce nu gasesti la multa lume.

Mi-a facut mare placere, sa stii, ca te-am vazut si am vorbit. Simt ca m-am alimentat cu idei, sau trairi de care aveam nevoie. Asa au trecut patru ore, dupa care fiecare a plecat pe drumul lui.

Eu? Am asteptat sa se urce in autobuz, dupa care i-am trimis un sms. O pup si mi-e dor sa o revad.