Luni, 11 Februarie 01:00

E luni dimineata, in jur de ora unu. Nu am somn. Sau mai bine zis ceva nu ma lasa sa adorm. Am sentimentul ca trebuie sa astept pe cineva, patul fiind gol. Privesc fereastra. Privesc cu mii de fulgi se unesc pentru a fi impreuna. La lumina uui felinar stradal acestia isi joaca rolurile ca niste actori adevarati. Plonjeaza usor spre pamant purtati in plama de catre vant. Pentru el e o joaca, ii ridica inapoi pe cei visatori pentru a le mai da o data sansa la o ultima vedere asupra noastra, dupa care ii aseaza in rand cu ceilalti. Ceilalti fiind fulgi lenesi, cei care se misca agale si poposesc pe fereastra cuiva cu gandul sa scape de acest drum dintre nori si pamant, pe cei destepti care gandesc fiecare miscare pe care o iau, incercand sa aterizeze pe planuri intinse de unde pot sta alaturi de cei de-o seama, pe cei curajosi care il roaga sa le de-a o ultima suflare ce sa-i poarte pe taramuri necunoscute, sau la barierele dintre cald si racoare, pe cei fricosi, care din pricina gandirii lor ajung in locuri in care zapada este topita de vre-o teava subterana, de ce indragostiti, care cu capul in nori nu ii intereseaza incotro ajungi, sau incotro vantul ii poarta. Pentru ei nu conteaza atata asta, atat timp cat nu sunt singuri.

Ma opresc din scris pentru a bea o gura de apa si ma gandesc la ce fel de fulgi hoinaresc dupa peretele de stricla din fata mea. Realizez doar ca impreuna formeaza o imagine ce nu am fost atent sa o observ pana acum. Ma uit la luminile strazii si privesc cum aceasta se reflecta asupra cerului, asupra infinitului, patrunzand in casele fiecaruia. Ma simt stanjenit vazand cum vechinul din blocul de vis-a-vis cum o indeparteaza. Baricadat in apartament, trage obloanele de parca ar fi intrat un hot. El de ce nu vede marea de lumina ce se ridica spre cer?

Imi delectez ochii cu imaginea ce imi era prezentata. Alb in jur. Alb copaci, masini, stalpi, acoperisuri, pana si caini vagabonti. Oare si ei privesc spectacolul pe care iarna il da in aer liber. Reiau razia asupra blocului din fara si zaresc o lumina aprinsa. O fi si cel de acolo vreun maniac ca mine? Vad doar cum un fir de fum se strecoara prin geamul putin lasat crapat de la bucatarie. Trage cu sete dintr-o tigara, probabil c-o fi ultima pe ziua de azi.

Ma gandeam la ce fac altii in acest moment? Dorm, privesc un amarat de televizor, cheat-uiesc pe internet, sau poate unii fac dragoste... Se pare ca nu sunt singurul care nu are somn! Privelistea de la etajul opt imi permite sa vad un bloc mai indepartat. Undeva pe colt, o "ea" sta pe geam si bea ceva caldut. Nu imi pot da seama ce, e mult prea departe. Observ doar cum iese aburi si imi trece prin cap doar un simplu ceai. E o ora cam tarzie pentru cafea. O studiez cum isi savureaza bautura. Parul lung, negru, imbracata intr-un halat kaki isi aprinde o tigara. Admira si ea fulgii care sunt purtati de val? Eu raman fascinat cu cata blandete strange acea cana in palme. Buzule ii raman imprimate pe filtru, inca mai are ruj. Imi surade ideea. Tremura si incepe a se grabi in a termina acel muc de tigara ramas. Pe semne ca ii e frig, se uita in jur de parca ar simti ca cineva o urmareste. Oare ii trece prin cap ca poate in acest moment un insomniac o priveste zburlita si inghetata? Arunca ce a mai ramas din acea afurisita de otrava in gol si intra in casa ..

Eu? Raman pentru moment pe ganduri. Mintea imi transmite ca picioarele ma dor. Ma bag in pat. Poate voi adormi si eu cu gandul ca cineva poate ma priveste diferit fata de ceilalti. Primesc lumina iernii in camera mea si ma simt mai bine stiind ca nu sunt singur. Mi-e frig si te vreau langa mine, sa cantam melodiile formatiei noatre preferate. Te astept , cel putin in vis ...