Portocaliu

Esti marea mea albastra la care ma intorc iar si iar doar sa iti spun cat esti de frumoasa. Ma intorc atunci cand mie greu, cand ma simt ostenit sau rau. Esti remediul meu si salvarea atunci cand sufletul mie gol. Esti sfetnica visurilor mele si curajul de a incepe o alta zi. Imi intorc gandurile si privirea la tine atunci cand inima mie pierduta si prin tine regasesc punctul de initiere a mainilor mele si busola ce totodata ma indeparteaza de tine. Esti valul ce ma loveste cu dulci cuvinte mereu cand ma paresesc de mine insumi si cateodata adierea ce imi mangaie urechile cu glasul tau cald. Simt iarna cand cu raceala ma tratezi retragandu-ti usor apa de pe nisipul picioarelor mele si primavara cand te potolesti dupa furtunele ce mi le trimiteai impreuna cu fulgere iesite din gura ta. Ma dureau, insa eu nedumerit, mereu asteptam sa treaca toamna in a amorti in apusul tau de seara tarzie si sa ascultam cantecele noastre preferate.

 Mie dor de tine apa ce linistita in seri de septembrie ma astepti sa-ti fiu oaspete cuprinzandu-ma cu totul in caldura ta si a ma acoperi de portocaliul fratelui tau soare.