singur pe strazi.
Ganduri goale precum aleile ce le bantui eu acum.
Adiere de zapada la fel ca cea de vin rosu ce imi umilesc
mai mereu narile. Privesc in zare si nu stiu cum, dar nu ma simt singur. Ma aflu
printre atatia arbori ghemuiti de frig ce asteapta parca odata cu mine
primavara sau cel putin soarele care sa le deschida sufletul.
Suflet plin de
frunze verzi cu gust de buze necunoscute si fluturi ce-si plimba aripile printre
crengile inimii. Ma regasesc in starea
mortuala de care sunt acaparat si amagit de soarele ce vrea
sa imi zambeasca nelasat insa de ceata ce-mi stapanesc ochii. Imi pun strans
fularrul in jurul gatului de frica umorului iernii de a-mi saruta gatul gol
Privesc in dreapta si nu regasesc decat o umbra
a fetei cu ochii cenusii ce imi strange usor mana care shimba greoi vitezele. Alerg necontenit printre masinile ce fug monoton, printre randurile strazilor
incomplete si imi destram usor gandurile cu ajutorul melodiilor ce la maxim imi
lovesc timpanele. Ma gandesc ca poate ar trebui sa plec fara vreo destinatie
sau reper ce sa imi desluseasca caracterul meu incomplet.
La revedere suflet
ciobit si inima inconstienta.
Comentarii
Trimiteți un comentariu