singur pe strazi.

Ganduri goale precum aleile ce le bantui eu acum.
Adiere de zapada la fel ca cea de vin rosu ce imi umilesc mai mereu narile. Privesc in zare si nu stiu cum, dar nu ma simt singur. Ma aflu printre atatia arbori ghemuiti de frig ce asteapta parca odata cu mine primavara sau cel putin soarele care sa le deschida sufletul.
Suflet plin de frunze verzi cu gust de buze necunoscute si fluturi ce-si plimba aripile printre crengile inimii. Ma regasesc in starea mortuala de care sunt acaparat si amagit de soarele ce vrea sa imi zambeasca nelasat insa de ceata ce-mi stapanesc ochii. Imi pun strans fularrul in jurul gatului de frica umorului iernii de a-mi saruta gatul gol 

Privesc in dreapta si nu regasesc decat o umbra a fetei cu ochii cenusii ce imi strange usor mana care shimba greoi vitezele. Alerg necontenit printre masinile ce fug monoton, printre randurile strazilor incomplete si imi destram usor gandurile cu ajutorul melodiilor ce la maxim imi lovesc timpanele. Ma gandesc ca poate ar trebui sa plec fara vreo destinatie sau reper ce sa imi desluseasca caracterul meu incomplet.
La revedere suflet ciobit si inima inconstienta.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Somn.

Grabita...

18 martie 2023